Deși mă așteptam la cel mai liniștit weekend de anul ăsta (se anunța căldură, copiii erau la țară la bunici, nu lucram sâmbata…), el s-a desfășurat exact pe dos.
Vineri seara primesc telefon de la țară și aflu că Iulia se văita că o doare în partea dreapta jos aproape de încheietura piciorului. Vorbesc cu mama, vorbesc cu copilul și hotărâm că-i treabă serioasă și că trebuie dusă la doctor că nu te joci cu apendicele.
Sâmbătă la 9 admiram în viteză holdele din Bărăgan în drum spre Brăila, unde mergeam să luăm copiii de la bunici, da copiii, pentru că Sonia nu voia să rămână acolo fără sora ei. În plus, cu ele la bunici era și verișoara lor, Mara, care spera să-și petreacă vacanța acolo cu Sonia și Iulia și pe care n-o puteam lasa singură la bunici, așa că sâmbătă pe la patru jumătate după amiaza, dupa aproape 500 de km parcurși, eram înapoi în București, ne pregăteam să mergem cu Iulia la doctor.
Îmi plac oamenii care se țin de cuvânt. Dacă mă gândesc bine, am un fel de stimă și față de cei ce din varii motive nu-și pot respecta cuvântul dat, dar te anunță că nu s-a putut, îți spun ceva, o minciună poate, dar ceva ce îți dă ție impresia că îi pasă de tine și că nu vorbești singur. Atunci când tu ți-ai respectat partea ta de angajament, te aștepți ca și celălalt să se comporte corect. Păcat că sunt din ce în ce mai puțini cei care se obosesc să facă asta și se îngroașă vertiginos rândurile celor care nu-și respectă partenerii de afaceri. Știți, relațiile acestea nu prea au viitor, oricat ar avea ambele părți de câștigat din asta.
În satul ei Rada e o femeie respectată, care la vârsta de 74 ani încă muncește cot la cot cu tinerii de pe uliță. Asta pâna săptămâna trecută, când femeia s-a trezit cu rochia roșie toată în partea din spate. N-a observat ea, i-a spus o vecină că-i toată numai sânge și femeia a alergat într-un suflet la feciorul cel mare, Stelică, care locuia câteva case mai la vale, să-i spună grozăvia: Îi venise ciclu la 70 de ani. Astea au fost chiar cuvintele ei, spuse cu groaza amestecată cu o inexplicabilă mândrie.
Nu, noi nu plecăm acum, dar pentru că-i vremea concediilor și eu sunt genul de om care cu două zile înainte de a pleca undeva mă ocup de genți, aș vrea să reduc cât mai mult timpul ăsta cu făcutul bagajului (deși are și el farmecul lui) și mai ales, aș vrea să nu mai uit nimic acasă atunci când plecăm în concediu.