…de când făceam apel la voi pentru a strânge împreună 250 lei, pentru a ajuta o timișoreancă să treacă de un hop cu care probabil mulți dintre noi ne-am întâlnit în viață, acela de a aștepta ziua scadenței chiriei sau în general ziua scadenței unei datorii. Spre deosebire de ea, noi am avut aproape familiile sau prietenii și am reușit să trecem ușor peste, dar ce te faci când familia pe care o ai, ești tu și fetița ta de 4-5 ani, iar prietena cea mai bună este colega ta de muncă, care se descurca un pic mai bine și te-a ajutat mereu, dar nu-i nici ea vreo bogătașă.
Așteptările mele au fost atunci întrecute mult, mult de ceea ce s-a întâmplat și în nici trei zile am reușit să strângem bani pentru chiria Valentinei pe urmatoarele 9 luni. Ce-am mai aflat între timp, e aproape telenovelistic, numai că sper ca telenovela să aiba un final fericit.
La câteva zile de la data când i-am trimis primii bani, cantina la care lucra Valentina fost vândută și jumătate din personal concediat. Cum regula spune că ultimii veniți sunt primii plecați, Valentina era printre cei concediați. Numai că cei care au cumparat locul, am înțeles că mai aveau o cantină, în alt loc din oraș și aveau și acolo nevoie de oameni. Femeia s-a dus acolo la interviu și au angajat-o chiar din ziua respectivă, în niște condiții ușor mai bune decât acolo unde lucrase, în sensul că are același salariu (800 lei/luna), dar acum îi sunt plătite orele suplimentare (6 lei/ora).