În prima zi de vacanță a fetelor, pe seară, copilul Sonia a căzut cu rolele. Explicația ei este că a uitat să pună frână și s-a oprit într-o mașină staționată dupa care a căzut, ca un mic bolovan, jos. A venit acasă supărată, arătându-mi o julitură superficiala pe antebraț și spunandu-mi că o doare mâma dreapta, cea pe care s-a sprijinit când a căzut. 🙁 Am doftoricit-o cum am știut mai bine, am bozgorodit-o că i-am spus de atâtea ori să fie atentă și tot nu mă ascultă, după care mi-a spus că i-a mai trecut. Mâna nu umflase. Deșteaptă și înțeleaptă ca un om mare, am luat hotărârea că nu-i de mers la medic.
Ieri dimineață am întrebat-o ce-i face mâna, și când mi-a spus că încă o mai doare, am hotărât că-i cazul să mergem la doctor. După ce am dat o tură pe la Spitalul Pantelimon, unde după 15 minute de așteptare un nene, asistent cred, ne-a spus că aștia mici sunt primiți doar la N. Grigorescu sau Budimex, am luat calea Grigorescului că-l cunoșteam mai bine. Deși aici la camera de gardă, la ora zece dimineața erau circa 50 de copii, am avut noroc că la ortopedie nu erau decât 4, așa ca am așteptat doar o oră, într-un vacarm de nedescris. Noroc că era aer condiționat înăuntru că altfel cred că mureau copiii acolo. După o oră, fac aici o paranteză și vă întreb dacă nu vi se pare ciudat că de fiecare dată când așteptați la o ușă, la medic, la stomatolog, la orice, cei de dinaintea dumneavoastră stau foarte mult înăuntru, iar când vouă vă vine rândul terminați extrem de repede? Nu mi se întâmplă asta numai mie, nu?
Revenind, după o oră zic, intrăm înăuntru, stăm un minut, apoi cu o trimitere mergem să facem o radiografie, dar doctorul ne și spusese că mâna-i ruptă. 🙁 La radiografie am fost primii așa că am scăpat în 10 minute cu tot cu filmul luat, care film n-a trebuit plătit cum am pățit altă dată, apoi ne-am întors la cabinetul doctorului ortoped să vadă radiografia. Am așteptat din nou, că mai veniseră vreo cinci persoane, noroc că după vreo doi, când a deschis ușa să cheme pe cineva, medicul ne-a văzut și ne-a chemat în cabinet. Nici el n-a costat nimic, btw. Din păcate avusese dreptate, era acolo o fractură prin tasare și mâna a trebuit pusă în atelă gipsată, ceea ce înseamnă că domnișoara Sonia (doamne, acum îmi dau seama că am început să le spun domnișoare fetelor) a spus adio pentru două săptămâni și la bălăceala din piscină și la mersul cu rolele (ăstuia cred că i-a spus adio pe termen mai lung), dar și excursiei la țară, planificată pentru sfârșitul de săptămână.
Nu-i nimic, ea să fie sănătoasă, ne bucurăm că n-a fost mai grav și ne facem fete cuminți. Până atunci Sonia deja a vândut spațiu publicitar pe gips, aseară era deja mâzgălit cu tot felul de culori și semnături. Și n-a trecut decât o zi. 🙁
Imi pare rau pentru ea, dar se mai intimpla, iar ea o sa aiba ce povesti la copii si nepoti. Eu nu am avut parte de ghips dar fiimeu da, dar asta o sa o povestesc alta data. Sanatate si vacanta placuta la fete!
@MMA- multumim, la fel si voua! Nici eu n-am avut gips niciodata, desi numai copil cuminte n-am fost. 😀
Nina, dupa cum stii eu mi-am rupat mana de curand, nu cand eram mic, ca domnisoara Sonia. Nu mai stiu exact in a cata zi a inceput sa ma manance, cert e ca nu doarte devreme. Probabil dupa o saptamana sau asa ceva. Mancarimea nu era foarte naspa, nu era de nesuportat (mai ales ca eu sunt un sensibil) si cu putina “concentrare” nici nu trebuia sa ma scarpin 🙂
Atentie la gips, sa nu forteze mana cum am facut eu, sa stea cat mai linistita cu putinta pentru ca se poate misca si sub gips si nu o sa se prinda cum trebuie si e posibil sa “i-o rupa iar” ca sa o puna din nou in gips, de data asta mai bine.
E bine sa mergeti la doctor dupa o saptamana, sa mai faceti inca o radiografie, sa fii tu sigura ca oasele s-au prins bine.
Multa bafta si sanatate maxima domnisoarei Sonia!
Sanatate voua! Nu te panica. Stiu copil ( adica eu) care in fiecare an avea maini si picioare in ghips.Tot de buna purtare
@Criserb- hai ca m-ai mai linistit. Asa am sa fac. 🙂
@maria- Multumim! Aha, deci se poate si mai rau. 🙁
inteleg ca in bazin sin cu role nu, dar cu ţara ce-ati avut?
Offf, mititica de ea! Sper sa nu-i dea prea mari batai de cap problema 🙁
Macar are cu ce se lauda, are un gisp trendos 🙂
Faptul ca nu mai merge la tara e parte din pedeapsa? 🙂 ca am inteles ca plimbatul cu rolele e. 😛
Si nu numai tie ti se intampla sa stai inauntru 5 minute cand ala din fata ta uita sa mai iasa. 😛
@Ioana, @tomata cu scufita- la tara merge pentru o luna -doua si noi peste doua saptamani tre’ sa mergem sa scoatem gipsul. Nu s-a anulat de tot, doar am amanat vacanta la bunici pentru inceputul lui iulie. 🙁
@Cami- da, aseara i-a scris si tati pe el, acum mai are doar cateva locuri rezervate pentru niste prieteni speciali. 🙂
Of, sanatate si recuperare grabnica! (Veniti la Targoviste?)
Nu e o chestie placuta, dar asta e, s-a intamplat – e copil, e sanatoasa, o sa-si revina repede…
Eu n-am patit-o cand eram mica, am patit-o in schimb acum trei ani cand am fost agresata pe strada. N-am avut aripa in betoane, la mine a fost fractura de humerus, bucatelele n-au avut nici macar bunul simt sa stea la locul lor si se deplasasera pe acolo, asa ca mi-au bagat inauntru timp de doua luni doua tije si m-au bandajat pe stil mumie (din gat pana la mijloc… si mai era si vara, asa ca transpiram groaznic pe sub bandaje, miroseam groaznic, mi se irita pielea, ma manca, asa ca viata mea era o continua numaratoare inversa pana la urmatoarea schimbare de bandaje… pentru ca atunci puteam sa ma spal) – it sucked! Dar mi-am revenit complet foarte repede. Am ajuns la Pantelimon atunci (acolo m-a “debarcat” ambulanta care m-a cules de pe strada) si eu arat cum arat, asa ca la inceput m-au intrebat daca am peste 16 ani ca sa stie daca ma trimit la un spital de copii sau ma tin acolo. Oarecum amuzant… aveam 24 de ani atunci 😆 Au fost super ok oamenii, m-au reparat bine.
Faza cu cat stau altii inauntru vs cat stai tu. La asta am avut putin o reactie de grrrr! Din punctul meu de vedere, lucrurile stau in felul urmator: din fericire(!!!) nu ajung des prin spitale, dar cand se intampla, sincer eu nu-mi doresc decat sa-mi spuna ca n-am nici pe dracu’ si sa ma expedieze cat mai repede (preferabil cu “adio!” si nu cu “la revedere!”). Ma gandesc mereu ca daca termina mai repede cu mine decat cu altii, atunci inseamna ca problema mea nu e asa serioasa – si asta e un lucru bun, nu? Nu ma astept sa ma tina acolo sa-mi ofere… o tava cu prajituri (ok, recunosc, m-am gandit la altceva dupa punctele alea de suspensie, dar cred ca iti citesc fetele blogul si nu e cazul sa pasesc pe un anumit teren).
@Anka- nuuu, tara noastra e la Braila. 🙂 La Targoviste mergem poate 1 zi, maxim 2.
@brontozaurel- nici nu vreau sa-mi inchipui cum te-ai simtit impachetata. Nu, nu, nu!
Sanatate domnisoarei. Nasol momentul, mai ales ca e vara si s-ar juca si ea normal in piscina si pe unde se poate. Las’ ca se va “repara” repede si bine, vor trece si zilele astea repede-repede. 😉
Pffff… sanatate! Bun inceput de vacanta ce sa spun… 🙁
Hei, copilul Sonia face chestii de copil!sanatate!;)
@dojo- Sa speram ca vor trece repede zilele astea, deja nu mai are rabdare. 🙁
@iYli- asa am zis si eu
@cafea_amara – hmmm, cam da 🙂
Sănătate domnișoarei buclucașe! Bine că nu s-a lovit mai rău… E de certat că nu a fost mai atentă dar și de admirat pentru tăria cu care a îndurat o noapte durerile unei fracturi.
Puternică, seamănă cu mama ei 😛
@mazgalica- m-ai facut sa zambesc. Multumesc! 🙂
Ma bucur ca ti-am regasit blogul, esti o draguta si fetele la fel!