Month: June 2011

E genial

Aud din ce în ce mai des cuvântul genial folosit în situații dintre cele mai banale, ajungând până într-acolo ca ieri pe twitter să-l aud alăturat cuvântului club. Club genial. Sunt eu nebună sau un club nu poate fi, sub nicio formă, genial? Hai să ne amintim ce însemnă geniu și de unde vine genialul ăsta:

géniu (génii), s. n. – 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare a omului…

GENIÁL, -Ă, geniali, -e, adj. înzestrat cu geniu; de geniu, care dovedește genialitate. [Pr.: -ni-al] – Din fr. génial.

Continue reading E genial

A venit vacanța

A venit vacanța cu trenul de Franța! Nu, nu plecăm în Franța. Cel puțin nu anul acesta. Și nici n-a venit vacanța pentru noi, ăștia mari (deși eu cam sunt în vacanță tot timpul 😀 ). Ca toți elevii din Romania, de azi fetele au intrat oficial în vacanță.

Ah, vacanța de vară, ce dor îmi e de lunile alea trei de altădată,  în care fiecare zi era o bucurie, începea la ce ora voiam noi și se sfârșea la ce oră ne striga tata de pe balcon la noi să venim acasa, cu o ușoara urmă de reproș că nu-l ascultam niciodată când ne spunea ca la 20.30 să fim în casă. Ieri la ora aia Iulia mea abia mă întreba dacă poate ieși pe stradă cu bicicleta. 🙁 Cum nu prea mergeam în vacanță cu cortul, ne încropeam noi unul care să ne ferească de soare, în gradinița din spatele blocului, și ne petreceam acolo toată ziulica jucând cărti sau făcând îmbrăcăminte pentru păpuși. Asta când nu ne duceau ai mei la țară la bunici, unde era pentrunoi raiul pe pământ. Aveam Buzaul (râul) la două case de bunica și fix când era soarele mai arzător noi ajungeam pe malul apei la scăldat. Nu plecam de acolo decât atunci când ni se lipeau burțile de spate de foame și parcă și atunci plecam c-o părere de rău alinată doar de faptul că dupa ce aveam să ne potolim foamea, ne vom întoarce pe mal, fie la pescuit, fie la prins fluturi. Da, eram niște mici ucigași, aveam o plăcere nebună să prindem fluturi, alergam mai ales după cei mai frumos colorați. Azi nu înțeleg aceasta îndeletnicire, nici măcar nu-i puneam într-un insectar ceva, pur și simplu îi aruncam, dupa ce-i întorceam pe toate părțile și vedeam cum culorile lor se curăță în palmele noastre. Culmea e că nici bunicii nu ne opreau din activitatea asta, nu tocmai creștinească.

Cum și fetele mele vor să le duc la bunici, la  țară, le-am promis că vom merge săptămâna viitoare, iar până atunci abia reușesc să le țin departe de bălăceală între orele 11 și 16. Au o mini-piscină în care apa le ajunge până la brâu și sunt ca niște pești, vor numai în apă, numai în apă. Norocul lor e că nu prea răcesc și chiar dacă părul le e ud aproape toată ziua, n-am avut probleme până acum.

Continue reading A venit vacanța

Women on web 2011

Am vrut să scriu ieri despre cum a fost la Women on web 2011, să vă spun impresii la cald, dar uitandu-mă pe notițele luate în timpul prezentărilor, am zis că vă pot da, de fapt, impresii la fierbinte, publicaând pur și simplu paginile pe care mă uitam. Sper să înțelegeți ceva, dacă nu, sunt aici și vă pot lămuri. 😀

Continue reading Women on web 2011

Dacă e vineri e zi specială pentru fete

A mai trecut o săptămână, am mai îmbătrânit un pic, ne-am mai deșteptat o țâră, acum e timpul pentu Women On Web sau pe scurt WOW.

Știu că nu toate fetele au reușit să prindă un loc în sală, așa că ar fi  fain dacă stând pe scaunul tău de la birou ai fi alăturii de noi, urmărind transmisia live a evenimentului chiar de aici de pe toane, iar sala te-ar simți doar la un click distanță:

Așa vă putem vedea reacțiile în timp real pe twitter, unde vă rog să folosiți hastagul #wow11 dacă vreți ca părerile voastre să poată fi văzut și de către participanții din sală.  Conferința are startul la 14,00, dar fetele încep să se adune de pe la 13,00.

Continue reading Dacă e vineri e zi specială pentru fete

Cișmigiu & Comp

Am început să recitesc cartea după parcurgera listei cu cărțile copilăriei noastre publicată de bookblog. M-a cuprins așa o nostalgie legată de vremea adolescenței mele, încât mi-au trecut  pe dinaintea ochilor pe parcursul celor 398 de pagini ale cărții (da, cu tot cu Bună dimineața, băieți), pe lângă întâmplările descrise cu atâta pasiune de Grig, și multe evenimente și peripeții din viața mea de liceu. Începând cu după-amiaza în care am aflat că am intrat a șaptea la Liceul Economic din Târgoviște, iar apoi, de bucurie, în drum spre casă, nu m-am mai uitat pe unde merg și am călcat într-o baltă mare plină cu noroi, de mi-am stricat sandalele noi, albe, din piele (ce credeți, m-au certat atunci ai mei sau mi-au luat altele?), până la  ziua aia frumoasă când după examenul de Bacalaureat am ieșit în curtea liceului și-am făcut poze mai întâi cuminți cu profesorii noștri, mai apoi cățărați în copaci și atârnați de coșurile de baschet, după ce dascălii plecaseră. Bineînțeles că la sfârșit un coleg a scos din greșeală filmul din aparat, acesta s-a voalat și pozele s-au pierdut, astfel doar amintirile noastre mai păstrează momentul.

Ce mi-a plăcut și în copilarie, dar și acum la carte este modul în care Grigore Băjenaru povestește la persoana întâi toate boroboațele pe care le făceau, cum copiau, cum se salvau unul pe altul până data viitoare, cum chiuleau atunci când Cișmigiul îi chema, adică a redat întocmai admosfera reală din liceu, unde fiecare profesor avea poreclă, dar  majoritatea erau dascăli renumiți. Mi s-a făcut pielea de găina când am citit că la un moment-dat  i-a fost profesor Camil Petrescu sau când a povestit cum a avut șansa de a vorbi acasă la maestru cu Iacob Negruzzi.

Dar ceea ce mi-a placut cel mai mult este felul în care a înțeles el meseria de dascăl și cum îi făcea pe copii să țină minte niște lucruri despre scriitori sau diverse alte personalități povestindu-le despre fiecare câte ceva ce nu putea fi găsit pe vremea aia în nici-o carte. De exemplu: Continue reading Cișmigiu & Comp

Tastatura

Am o tastatura nouă (nici nu știu dacă e corect să-i spun așa, dar era trecută denumirea asta pe bonul de cumpărături 😀 ) arată așa:

și este scuza pe care o voi folosi de fiecare dată când voi scrie ceva  incorect pe blog-uri/twitter/facebook/mailuri și atât ca nu ma duc prin alte părți, în următoarea lună. Preconizez ca în perioada asta să mă învăț cu ea, că părea tare cool acolo în magazin și e foarte ciudată odată așezată în fața mea. Dacă n-ai direcția bună și nu nimerești tastele fix în mijloc, litera respectivă e compromisă. Deh, toanele astea se plătesc. Nici nu mă gândesc să-mi iau alta.

Continue reading Tastatura

O săptămână plină și frumoasă

A început cum nu se putea mai bine: cu o zi liberă. 🙂

Urmează o marți (adică azi) și o miercuri (adică mâine) mai ușurele, în care sper să am timp să-mi limpezesc gândurile, să-mi plătesc facturile și să stau de vorbă cu voi.

Joi au fetele două serbari la școală, una de sfârșit de an, cu o piesă de teatru șii alta în limba germană din câte am înțeles (nu prea înțeleg eu germana) tot cu o piesă teatru. Va fi nebunie și frumos, eu abia aștept, ele nu mai au răbdare, m-au pus să le calc deja rochițele ca să le poată admira mai multe zile. 😀

Vineri e o zi importantă pentru femeile din online, așa cum probabil ați văzut și în anunțul din dreapta,  mergem la women on web, eveniment aflat deja la cea  de-a doua ediție. De data asta va fi și mai interesant, căci deja avem experiență. Dacă mă întrebați pe  mine, cred că este esențial pentru o fată/femeie aflată la început de drum în lumea asta mare și plină de hățișuri și bărbați să ia parte sau să urmărească transmisia unui astfel de eveniment. Să afle de la prima mână cam cum e cu succesul ăsta din online și câtă muncă se află în spatele oricărei reușite. Ne vor vorbi femei care au reușit, care au experiență, ne vor spune cum au făcut ele, de ce s-au lovit, cat de greu le-a fost să ajungă acolo unde sunt acum și, de ce nu, sperăm să  ne dezvăluie și ce vor face  în continuare.  Sincer vă spun că urmărirea unei astfel de conferințe echivalează cu citirea câtorva cărți bune din domeniu. Iar faptul că poți întâlni acolo, în offline, fetele cu care te vezi zilnic pe blog/twitter sau facebook este, cum ar spune mastercard, de neprețuit.

Continue reading O săptămână plină și frumoasă

Am trăit s-o pățesc și pe asta

După cum v-am tot spus, nu merg eu distanțe prea mari cu bicicleta, dar încerc să  o folosesc zilnic și mi-s tare mândră că reușesc. Ajung urgent unde am treabă, fac mișcare pentru mine că am mare nevoie de asta, nu ajut la prosperitatea firmelor de combustibil…

Toate bune și frumoase până la un punct. Acum câteva zile, când îi lăudam în gând pe șoferii care cu grijă mă ocolesc în trafic când mă văd cu bicla, și pedalam cu un zambet larg pe față, vad cum dintr-o mașină care mă depășește, zboară pe geam un muc de țigară care aterizează, cum altfel, fix la mine în coșul bicicletei, care nici una nici două, se aprinde. Bine, exagerez, n-a ars în flăcări, pentru că m-am oprit și-am aruncat mucul ăla care încă ardea, însă pagubele le puteți vedea și dumneavoastră în pozele de mai jos.

Continue reading Am trăit s-o pățesc și pe asta

Serios despre refinanțare

Râdem, glumim, dar refinanțarea e un lucru serios și nu vă doresc să fiți în locul românului care se gândește, ca la o ultimă speranță, la chestia asta. Pentru că BCR vrea să-i dăm idei despre cum ar trebui promovată refinanțarea, m-am hotărât să scriu.

Așadar, ținând seama că omul, deja aflat cu un picior în groapă, semi-metaforic vorbind, se duce la bancă fix cu coada între picioare și speră să găsească acolo soluția la problemele lui, ar fi frumos să dea peste un consilier drăguț și gata să-l ajute, care în loc să-i spună: “Nu vă încadrați!“, îi spune: “Doar cu veniturile astea nu cred că veți obține ce vă doriți, dar putem încerca să facem în felul următor...” și aici urmează ceva soluții pe care le știe el, că de aia e consilier de credite. Dar, după cum probabil știți, rareori se întâmplă așa. Ăsta e deja un fapt nu mai trebuie să demonstreze nimeni nimic și eu zic că de aici ar trebui pornită promovarea refinanțării….cu omul împins de nevoie să meargă mai departe și chiar dacă doamna neprietenoasă de la ghișeul doi credite și refinanțări nu i-a dat mari speranțe și nici nu s-a arătat dornică de a găsi pentru el și nevoia lui, soluții, deși până la urmă este și el un client, care vorba aia, încă vrea să plătească ceva, omul nostru continuă să încerce să-și facă rost de toate actele necesare, să piardă mapa cu ele la un moment dat când aproape le avea gata pe toate, să obțină chiar și de la nesuferita de sor’sa promisiunea că dacă are nevoie o poate lua pe ea coplătitor, să-și refacă adeverința de salariu, plusând o ciocolată la contabila firmei la care lucrează, pentru că prima a expirat între timp și să ajungă într-o zi ploioasă (știți voi, ploaia înseamnă belșug și noroc de bani) cu toate actele în regulă la bancă.

Doamana de care care vă spuneam la început va răspunde acum mai drăguț, că de, v-a văzut zilnic în ultimele trei săptămâni și s-a învățat cu voi,  ba chiar se arată dispusă să vă facă ea copii la actele pe care ați uitat că trebuie să le aveți și în fotocopie, și vă dă minunata veste că dosarul e acum în regulă și nu vă rămâne decât să așteptați.  Aici merge o chestie din aia cu ceasul care arată cum trece timpul, numai că în loc de ceas aș pune un calendar și în loc de ore aș tăia zile. 😀

Continue reading Serios despre refinanțare

Purple chic

Întâlnim uneori de-a lungul vieții oameni în fața cărora suntem încă din primele minute foarte deschiși. Sonia, nașa noastră și-a fetelor, da, de la ea are Sonia mea așa un nume frumos, este pentru mine unul dintre acei oameni. Am cunoscut-o în urmă cu vreo 14 ani (uau, cât de mult a trecut!), nu-mi aduc exact aminte momentul în care s-a întâmplat asta, dar fiind verișoara soțului meu a intrat oarecum odată cu el în viața mea.

Deși ne vedem mai rar decât prevede legea, momentele când ne întâlnim sunt întotdeauna foare mișto. Știți voi, genul acela de revederi cu oameni cu care chiar dacă nu te-ai văzut trei luni, atunci când te întâlnești e ca și cum locuiți împreună. 🙂

Știam despre ea ca împreună cu o prietenă are un boutique undeva în centrul orașului, dar eu, mare fashion-ista, până acum două săptămâni nu ajunsesem niciodată acolo. Maximul a fost când am dat like paginii de facebook a magazinului. Deși mi-a placut tare mult denumirea de Purple Chic aleasă de fete, recunosc sincer că nu mă așteptam să-mi placa așa mult locul acela. Atât de mult încât am fost deja de câteva ori acolo, iar în clipa asta port o rochiță luată de la ele și daca aș avea timp (ok, și bani) m-aș duce zilnic. Știți, e genul ăla de loc unde te simți ca intre prieteni, probezi ce vrei, cumperi ce-ți place, fetele te ajută făra să te streseze, locația e încărcată de povești…

Continue reading Purple chic