fără toane

Și mă trezisem așa bine dispusă…

Asta până am ajuns la computer și am văzut ce-a mai debitat primul om din stat. De la noi. S-a găsit el, tocmai el, să-l atace pe Regele Mihai: slugă la ruşi

Nu mă înțelegeți greșit, nu cred  că R. Mihai a jucat corect carțile istoriei românilor, probabil că era prea tânăr, poate că a fost prea blajin, dar a luat întotdeauna deciziile pe care le-a crezut benefice la momentul acela pentru poporul român. Abia după încheierea razboiului și după ce inițial a fost de acord cu guvernul comunist,  și-a dat seama că făcuse greșeli majore și a încercat să se opună. Era însă prea târziu și el ajunsese să nu mai aibă nicio putere pe scena politica românească. Orice s-ar spune despre Regele Mihai, ca n-a avut curaj, ca n-a avut maturitate, ca n-a fost un bun strateg, orice s-ar spune, repet, nu-l vom putea acuza niciodată că n-a iubit Romania și poporul român.

Eu sunt sigura că el, indiferent cum a acționat, a vrut ca România să iasă cât mai puțin șifonată din toate situațiile. Acum, că n-a prea reușit e altă poveste, dar aș vrea să-l văd pe președintele de azi al Romaniei făcând mai multe pentru țara asta, decât a făcut-o monarhia.

Mă tem însă că ciuda dânsului pe Rege  pornește din frustrarea că acesta din urmă deține în Romania mai multe domenii decât va putea avea el vreodată.

Mi-ar plăcea ca zilele astea să iasă Casa Regală cu o declarație a adevarului istoric din periada ’44-’47 (părerea mea e că Regele Mihai nu are ce să piardă azi, indiferent de ce s-a întâmplat cu adevărat în ani ’40) cu care să-i închidă gura marinelului și să-i solicite acestuia să-si ceară scuze public. Păi nu?