fără toane

L.E. Până la urma a ieși lung și oarecum erotic. 😀

Doamne, dacă am făcut  prostii în viața mea, ei bine, asta a fost una dintre ele. Cine naiba m-a pus să vă spun că treț sa citiți aici ceva haios? Uof…

Și totuși pentru că nu pot râde la nesfârșit de mine dar nici de lumea de pe stradă nu mă pot lua, am zis să vă spun o întâmplare cu un alt membru al familiei mele, unul de departe și destul de bătran azi ca să mai apuce el să citească bloguri și să mă cotrazică. Așadar am liber la înflorituri, ba chiar vă rog să-mi spuneți pe unde mai puteam exagera câte ceva.

Dacă până acum n-ai zambit, vezi-ți azi de treaba ta și vino aici mâine când comentariile la acest post vor fi fără excepție de aprecire și eventual de râs. 😀

Vărul ăsta al meu s-a născut cu minte multă, dar plecata cu sorcova. Nu, nu e handicapat, e doar foarte, foarte distrat și leneș. Leneș până-ntr-acolo că el nu a înțeles niciodată poanta cu muieți îs posmagii, n-a ieșit niciodată cu un rând de porumb la capat  în timpul culesului și n-a avut nicio izmană cumpărată din banii lui. Noroc că au avut alții grijă, sau mă rog, altele. El se credea atat de destept,  încât le spunea tuturor că într-o zi va ajunge primar în sat, dar n-a catadicsit să-și termine școala și nici în vreun partid nu s-a înscris, că ar fi avut șanse mari să-și împlinească visul.

Acum când va zic asta parcă îmi pare rău că v-am spus că mi-e var (de-al treilea), aș putea să șterg partea aia, dar vedeți dumneavoastră, lenea asta se cam aruncă-n neam. 🙁

Bun, deci trăia Stelică (așa-l cheamă deși maică-sa ar fi vrut să-i spună Remus, dar în ziua cu pricina, tac’so beat, primaru’ beat, a ieșit în acte Stelică),  pe spinarea celor doi părinți ai săi și pe umerii celorlalți cinci frați, toți mai mari ca el. Tatal lui, un fel de Moromete care n-a mai apucat să se însoare cu a doua nevastă pentru că prima nu s-a prăpădit, era cunoscut în sat ca om muncitor, deștept, dar fără carte și cam cu drag de pahar. Băieții cei mari la fel, doar că lor le placea și mai mult băutura. De mici. S-au îmbătat odată la o nuntă pe când  erau la școala primară și de atunci au prins gustul licorii dătătoare de senzații. Stelică nu. La băuta aia de la nunta el sugea încă la tâța mă-si și a fost astfel privat de viața frumoasa pe care o duceau frații săi. El statea cât era ziua de lungă și îi injura de mamă (pe care de altfel o iubea foarte mult) pe nenorocitii lui de frați care-l băteau de câte ori aveau ei vreo suparare și aveau supărări des.

Cam asta  era viața lor când cel mai mare dintre frați și-a găsit o fată, Lucia, și s-a însurat. A iesit cu scandal atunci, dar nu mai intru acum în amănunte că vreau să ajung la partea amuzantă că va simt nerăbdători. La fel ca primul, în decurs de doi ani toți frații lui Stelică și-au găsit neveste frumoase, cuminți și harnice, din cele care le plac betivilor mai tare, ca să aibă ce înjura și bate în căsnicie.

Ei dragilor și de aici a început viața frumoasă a lui Stelica. Frații lui au plecat la casele lor și Stelică ca să scape de gura lu’ tac’so s-a mutat singur în gospodăria pe care părinții i-o pregătiseră și lui, ca și celorlalți frați.

V-am zis că era frumușel? Ia spuneți voi unde credeți că fugeau muierile, cumnatele lui, când erau gonite de bărbații lor din bătătură? La Stelică… Care baiat, nu și-a băgat în cârd cu ele, că-i știa iuți la mânie pe ăștia mari, dar te pui cu femeia. Veneau uneori și netrimise de nimeni, vezi doamne să-i facă curat și să-l primenească și pe ăsta micu până și-a gasi și el nevastă. Dar ce gând de însurătoare să-i vină lu’ Stelică, când ele de cum intrau în curte își ridicau poalele, cică să nu se încurce la treabă și pe rând, că nu veneau toate odată deși știau bine una de alta, mi-l rostogoleau pe Stelică prin casa, prin tindă, prin hambar pe unde mi-l prindeau. Femei hotărâte ce mai. Pesemne că betivii lor de bărbați dupa ce munceau toata ziua la câmp și seara și-o petreceau la crâșmă adormeau înainte de a-și face datoria de soți și femeile rămâneau cu dor de iubit, ce trebuia satisfăcut cumva.

Ca în orice sat care se respectă, nici la ei în cătun n-au întârziat să apară bârfe cum că Stelica umbla numai parfumat, că muierile fraților lui au mai multă grijă de el decât de bărbații lor, că cine știe ce le face Stelică de se duc ele toate pe la el, vorbe din astea. Bârfele au pornit din ziua când o fetiță din sat a spus lumii că a văzut la Stelică în șură un cur și patru picioare care se mișcau. Când oamenii au întrebat-o cum se mișcau ea a mimat un dute-vino si a spus: uite așa, da ce da și iar mai sta…

Atât le-a trebuit tațelor din sat, din ziua aceea ăsta era principalul lor subiect de discuție la radio sanț. Stelică al nostru, prinsese curaj și în loc să încerce să le închidă gura, el mai rău le stârnea și se baza pe faptul că atunci când au ajuns bârfele la urechile fraților lui, aceștia au râs și nici prin cap nu le-a trecut să le creadă.  Și ca să le stârnească și mai tare, a adus vorba odata cum că și preoteasa satului îi cam calcă curtea. Și-a bagat-o pe sărmana femeie în gura țațelor.

Preoteasa, femeie hotărâtă, n-a suportat jignirea fără rost și s-a hotărât să-l facă pe Stelica să-și țină cuvântul, acela de a face din ea o femeie necinstită.

S-a imbract intr-o zi cu rochia buna și a plecat spre casa lui Stelică. A găsit poarta descuiată și pe Stelică în pat cu o cumătră din satul vecin. S-a prefăcut surprinsă și-a țipat, dar bărbatul, pesemne obișnuit cu scene din astea, a venit lângă ea și i-a șoptit așa cum numai el știa s-o facă: țipătul ăsta vreau eu să-l aud, dar poziția din care tu îl scoți, trebuie să fie alta” și în timp ce doamna care tocmai fusese prinsă în pat cu nemernicul de Stelică se îmbrăca nemulțumită de felul în care se terminase întâlnirea ei, acesta o deznierda pe preoteasă care nu mai avea grai, nu mai avea aer, nu mai avea nimic, dar a părăsit casa omului târziu de tot și a revenit în câteva zile, iar apoi din ce în ce mai des.

Și de aici până la a face din Stelică un om de tot respectul în sat n-a mai fost decât un pas. Dupa o vreme, într-o duminică la biserică preoteasa și-a rugat soțul să-l citeasca pe Stelică la sfârșitul slujbei ca pe unul dintre cei cu care satul se mândrește. Popa s-a uitat la ea cam chiorâș, dar i-a făcut nevesti-si pe plac, fără să pună întrebări, pesemne și atunci (căci toate astea s-au întâmplat în urmă cu cca 30 de ani) ca și acum nevasta era șefa în casă. Și în biserică.

Când numele lui Stelică a fost rostit de popă, un murmur a cutremurat biserica. Lumea se mira, cum Stelica, că asta în afarî de plimbat prin sat și regulat muieri nu era bun de altceva. Dar vedeți dumneavoastră și regulatul ăsta de muieri are rostul lui și te poate ridica în ochii satului mai ales când ochii sunt ai femeilor ce-ți calcă pragul.

Numai tatal lui Stelică a ramas neîmpăcat de când a înțeles că baiatul lui e de fapt curva satului. Sau invers.