fără toane

Nu trece o zi făra să mă gândesc și să-i mulțumesc Ioanei pentru că mi-a arătat, cam acum un an, cum se învață și cam care-i treaba cu sistemul Waldorf. E drept că pe vremea aia totul era doar teorie pentru noi, și pentru mine, și pentru ea, nu cunoșteam pe nimeni din interiorul liceului (în București exista un singur Liceu Waldorf cu clase de la I la XII), care să ne spună ce și cum.

Am impresia că informația asta a ajuns la mine exact la momentul potrivit, pentru că dacă aș fi dat fetele la Waldorf  încă din clasa I, probabil m-aș fi gândit toată viața cum ar fi fost ele dacă învățau la o școala normală. Ei bine, acum asta n-o să se întâmple pentru că patru ani Iulia și Sonia au învățat la tradițional și oricât de mult mi-a plăcut pe vremea mea școala tradițională, ea nu se potrivea nicicum fetelor mele.  Profesori care nu-și dau silința să predea mai nimic (nu neg ca există excepții, cei care le stiți bucurați-vă de ele, la noi n-au fost), tratarea tuturor elevilor ca un tot unitar, nu conta că unul înțelegea mai greu și altul mult mai repede, nu conta că majoritatea n-au știut să-și rezolve temele și nici părinții nu-i puteau ajuta acasă. Adevarul este că nu prea conta nimic. Ședințele se faceau doar pentru a ne cere bani pentru nu știu ce chestii noi, gen jaluzele la clasă.

Desigur, nici la Waldorf nu-i raiul pe pământ, dar când vezi toți profesorii preocupați de copiii, când vezi că singurul material didactic solicitat de la copii în anul ăsta a fost o furculiță pentru sceneta la engleză (pe care în ziua cu pricina fetele au uitat-o acasă 🙁 ) și două ouă înainte de Paște pentru a fi vopsite de copii,k când vezi că deși nu-s ași la matematică așteaptă orele cu mare plăcere, când primești o invitație scrisă de mâna lor prin care te anunță că miercurea viitoare au concert și ele vor cânta la mandolină,  parcă nu ți se mai par așa importante părțile rele.

Ca să nu bag în ceață pe nimeni am să vă spun și ce mă deranjează la Waldorf și anume două lucruri:

• la unele materii, în timpul orelor de curs e galagie în clasă, pentru că unii copii vorbesc neîntrebați și profesorii nu au nicio metodă de constrângere. Desigur, sunt profesori la a căror oră copiii ascultă fascinați tot ce se spune în clasă, dar ca peste tot, unii profesori sunt mai cu har, alții mai puțin. În plus, orice formă de pedeapsă aplicată copiilor este ocolita pe cat posibil, singurul care a trecut peste asta, din câte știu eu, a fost domnul de istorie care i-a amenințat că-i dă afara daca nu-s atenti ceea ce a si facut inclusiv cu copilul Sonia. Istoria nu s-a mai repetat, iar referitor la faptul că-i gălagie doamna dirigintă ne-a dat asigurări că așa-i la clasa a V-a, când copiii au scăpat din mâna învățătoarei și vor acum să se dea care mai de care mai deștepți în fața profesorilor mai ales în timpul orelor de curs.
• cel de-al doilea lucru care mă deranja la început, acum am înțeles că s-au mai calmat lucrurile, erau bătăile dintre copii în timpul pauzelor. Care bătăi nu vă gândiți că erau cu sânge, dar azi un pumn în spate, mâine un tras de păr sunt lucruri supărătoare și care nu fac deloc cinste unui loc unde copiii sunt învățați să prețuiască prietenia și să împartă cu cei de lângă ei tot ce au. Văd că în ultimul timp nu s-au mai întâmplat și mă bucur tare mult să aud asta. La școala unde au învățat fetele până anul trecut un copil din clasa a patra a bătut-o pe doamna învățătoare așa că suntem totuși departe acum cu micile certuri între colegi de care v-am povestit.

Cam asta am vrut să vă spun, am văzut mută lume care ajunge aici căutând waldorf pe google, așa că dacă vă mai pot fi de folos cu ceva, o fac cu mare placere. 🙂

A, și nu v-am spus încă de tabără…