De vreo șase luni ne chinuim să luăm pentru curte un coș de baschet. Nu-i loc prea mult la noi, dar vrem să-l montăm pe unul din pereții exteriori ai casei și să încercam să ținem scorul învățându-i pe copii să arunce la coș. Se pare că în sfârșit am găsit ceva rezonabil și zilele astea vom da startul competițiilor de baschet la un singur coș (un fel de miuță) din curtea noastră. Abia aștept sa facem si noi ceva mai multă mișcare, poate nu tocmai într-o atmosferă ca asta, dar oricum…
La orele de sport de la școala fetelor, copiii joacă baschet uneori. Atunci, doi dintre cei mai buni copii din clasă la sportul ăsta ies în față și își aleg pe rând colegii, formând încet -încet două echipe. Pentru că fetele noastre n-au jucat niciodată până acum baschet și pentru că probabil n-au nici putenice inclinații native către sportul ăsta (deși ele își doresc să fie mai bune, să nimerească coșul ala, etc. ), sunt alese invariabil ultimele să facă parte din echipele despre care vorbeam.
Ei bine, îmi place să cred că după o lună de antrenamente zilnice acasă (ah, să nu uit să-i spun soțului ca numai coșul nu e de ajuns, ne trebuie si minge 😀 ) performanțele lor se vor îmbunătății simțitor și nu vor mai fi cea mai slaba verigă din echipă.
Dar ăsta-i doar un aspect, căci odată stârnită competiția între noi sunt sigură că și eu voi încerca să fiu cea mai bună after-hours athlete, mai bună decât soțul meu sau decât prietenii care vor veni la noi și cu care ne vom întrece. Pentru că, nu-i așa, viața e mai distractivă atunci când ții scorul, atât în jocuri cât și în afara lor.
Fie că-i vorba de baschet, tenis sau coborâtul și urcatul scărilor, cel care înscrie mai multe coșuri, dă mai mulți ași sau ajunge primul e cel care are scorul mai bun, iar competiția e cea care ne stimulează și ne menține în formă, ne încarcă cu energie și ne face să uităm de grijile mărunte. Chestia asta cu after-hours athlete n-am inventat-o eu, ci PUMA care sărbătorește astfel sporturile after-hours, de la cele serioase (biliard, darts, ping pong, ) pâna la cele banale, orice mic concurs amical la care poți ține un scor și pe care-l poți juca eventual cu o bere în mâna si cu un ochi la grătar, oricum, alături de prieteni și niciodata singur. Bineînțeles că îi și sărbătorește pe protagoniștii acestor sporturi, the after-hours athletes, adică pe fiecare din noi atunci când mai jucăm un amical sau ținem un scor, la petrecerea de lansare a noului concept, care are loc joi și de la care voi reveni cu poze și impresii. Sper să am curajul de a participa la competițiile orginale, gen cine aranjează mai repede oalele în dulap, pe care sunt sigurară că organizatorii ni le pregătesc.
PUMA, watch out, I was born to win!
Oh dah! ce tin scorul la darts si bilirad 🙂 si cand umblam pe jos pun tracking pe endomondo sa vad cati km am facut 😉 HeHe
@Cristina- eu uneori ma cronometrez singura. Cand calc. 😀
Where are my pumas? Huh!
@cafea_amara- eu sunt mic, nu stiu nimic!
aaaa, deci cu tine ma vad acolo, bun asa, macar sunt si eu cu cel putin o persoana cunoscuta si simpatica 😉
P.S. Am sa te bat cu placere la orice 😛
@Criserb- lasa-ma sa am dubii asupra calitatilor tale de atlet. 😀
Si da, esti simpatic. 🙂
Of of of, daca te cunosteam cand eram mai tanar ce te mai alergam… 😛
@criserb- hahaha, deci recunosti ca nu esti in forma… 🙂
Daca n-as recunoaste ar insemna sa mint 🙂
@Criserb- 🙂
[…] destul, acum va las. Ma antrenez intens ca sa le bat la bowling pe Sana, Maldita si Jeanette. Cu Nina ma pregatesc de-un skandenberg, desi ma tem ca nu prea am sanse ca doar she was born to […]