fără toane

@maria- hahaha, esti norocoasa ca-ti comenteaza macar la telefon. Zice de bine sau de rau?

Ai mei citesc blogul regulat dar na, banuiesc ca ei nu sunt in targetul postului tau, ei sunt deja bloggeri cu vechime, deci ar fi culmea sa nu ma citeasca chiar pe mine, mentorul lor in ale online-ului 😛

Nu am blog, dar “ma citesc” oricum. Damn, nimic nu pot tine ascuns de ai mei parinti!:))

@cafea_amara- hahaha, stiu asta cu parintii citesc tot. Ai mei sunt departe de mine si tot ma afla daca fac vreo nazbatie. 😀

@doro- aoleu, cred ca m-as supara la inceput sa-mi spuna asta, dar cu timpul ar deveni amuzanti. 🙂

Credeam ca-s singurul de pe aici pe care nu-l citeste familia 🙂 Dar lasa ca-i mai bine asa 🙂

@nina – mama are doua, unul personal si unul cu retete 😉

@Criserb- uau, ghiocel e mama ta? Eu am crezut ca e vreo gagica de-o seama cu voi, nici prin cap nu mi-a trecut ca-i mama ta. Super-tare, Sa-ti traiasca!

@Coana zoitzica- in locul tau m-as opri la “ar trebui sa scriu” 😀

Eu am noroc ca nu scriu prea multe. Un click pe blog, si intr-o secunda e vazut placut :))

Doamne fereste sa citeasca mom, dar la tata i-ar placea, numa’ n-am eu timp sa stau sa-l invat pe net si din-astea si dup-aia ne-am mai si bate pe laptop :). In rest, stiu ca ma citeste vara-mea da’ rar comenteaza, imi zice pe mes sau live ce are de zis :)). Bunicii nu are rost sa ii pun la socoteala. Ma citesc in schimb prietenii si tot timpul ma intreaba de una alta :)).

@nina-multumesc pentru urare. Ce sa fac, incerc sa tin si eu pasul cu tehnologia. Si cu un asa mentor nici nu mi-e greu. Iar “retetelemamei” este un omagiu adus bunicii lui Criserb care a lasat mostenire un caiet cu retete simple si bune. Ma bucur de cunostinta:)

Pe mine ma citesc soacra si socrul. Pe ambele bloguri, si pe cel e gatit, si pe cel de dat din degete. 🙂

Sora si prietenul ei nu servesc de fel.
Sora sotului si sotul ei nu cred sa serveasca nici ei.
Mama si tata n-au internet. Despre blogul cu gateli stiau doar de la soacra-mea care ma tot lauda. Din celalalt le-am printat eu primele vreo 20 de articole si le-au citit pe hartie. Dar am abandonat sa le mai printez, desi ma baraie constant, ii santajez pana isi pun internet.
Ma mai citesc ceva verisori, dar sunt destul de discreti, nu-s chiar sigura ca-s cititori constanti.
Prietena mea cea mai buna nu ma citeste decat ocazional, rar de tot (si cam sufar din motivul asta:()
Multi prieteni ma citesc si-mi lasa comentarii. De ei stiu ca-s constanti.
Ma mai citesc diverse persoane, de raman si eu uimita. De exemplu colege de serviciu de-ale mamei. Ii povestesc mamei cum au murit de ras cand am povestit eu pe blog nu stiu ce patanie. Si mama ma bombane ca ei nu-i aduc articolele la citit 🙂
In schimb colegii mei de serviciu habar n-au de niciunul din blooguri si nici n-am de gand sa le spun.

Si sotul meu, care nu m-a incurajat deloc cu blogul cu vorbarie pt ca el crede in cel cu gateli, nu m-a citit la inceput, timp de vreo luna si mai bine. In semn de protest, cred. Apoi, cand ne vedeam cu prietenii si vorbeam despre ceva scris de mine, el era singurul care habar n-avea despre ce vorbim. Cred ca s-a simtit aiurea si de atunci ma citeste. Mai ramane uneori in urma, dar recupereaza, mai citeste pe sarite cand e lung articolul, dar, cumva, reuseste sa fie la curent 🙂

hahahaha, adevarul e ca cel mai critic cititor al meu este baiatul meu…ma critica de imi merg fulgii…nu ca nu ar avea dreptate…in rest imi place..

Esti o norocoasa, mie mi-l citeste mama :)) (bine ca nu comenteaza)

Draga Anca, sa stii ca mie imi place foarte mult stilul tau de a scrie. Maniera ta de a te exprima este efervescenta si chiar daca scrii despre lucruri firesti, pamantesti parca tot atrag atentia. Eu te urmaresc cu interes si cu atentie. De cand te cunosc, de la scoala, mi-a placut cum invelesti tu actiunile cu vorbe bine mestesugite. E un talent. Te pup si numai bine!

=))