Silviu și Tibi sunt șomeri și când au noroc lucrează cu ziua pe unde apucă. Când n-au nimic mai bun de făcut stau în parcarea supermarketurilor și strâng cărucioarele pe care bogătanii le lasă la voia întâmplării cu fisa de 50 bani în ele. Din activitatea asta perfect legala le ies nici mai mult nici mai puțin de 7 lei/ora. De fiecare.

Vin în parcare abia pe la 16,00, ai zice că-s doi clienți normali. Diminețile le sunt ocupate. Nu-s obișnuiți să se trezească devreme, le-au ajuns anii de muncă la întreprindere, acum își permit să întârzie dimineața în pat. Se ocupă apoi de casele lor,  Silviu are nevastă care lucrează la o firmă de făcut săpun, iar Tibi e singur, îsi spală rufele (are detergent și săpun din belșug, de la soția lui Silviu), gătește și se joacă la calculator.

Ies în oraș amândoi după amiaza, ca băieții. Numai că ei nu cheltuiesc banii atunci, ci cam pe la ora aia încep să-i facă.   Pentru un ochi neavizat Tibi pare un baiat care lucrează la o spălatorie auto, unde nu are salariu mare, dar îi ies bani zilnic și își permite să vină în fiecare zi la supermarket. Chiar așa le-a spus el paznicilor de la magazin, care nu s-au arătat de fel interesați de prezența lui zilnică în parcare.

Continue reading Mi s-a mai destrămat un mit