Nu mă întrebați ce fac că răspunsul îl aveți deja în titlu. Sunt obosită cronic și aș vrea să dorm zile întregi cu pauze de mâncat și citit. De mâncat mai scurte și de citit mai lungi. Pauzele zic. 

O fi de la primavara, o fi de la stres, o fi de la norul din Fukushima, cert e că îmi iese oboseala prin ochi. Fix prin ochi. Adica ei săracii mă ustură și ar vrea să se închidă în mijlocul zilei când treaba e mai multă și problemele sunt mai stringente.  În plus, de când s-a dat ora înainte mi se pare că zilele în loc să se lungească, devin din ce în ce mai scurte. Nici nu mă trezesc bine, că-i gata prânzul și trebuie să plece fetele la școala. Apoi, când termin de citit mailurile și apuc să răspund doar la jumătate, mă sună copilele să-mi spună că au termint programul. Și n-au în nicio zi mai puțin de 5 ore. Gata, s-a mai terminat o zi. 

Mi-e tare frică să nu mă apuce întrebările alea existențiale legate de rostul nostru pe pământ și de  timpul care e din ce în ce mai scurt. Sau poate așa-i la bătrânețe și pe mine m-au ajuns anii ăia?