Mi-am amintit cu atâta drag de vremurile când erau și mândrele mele de vârsta lor. Evident că și ele aveau discuții din astea savante, la care noi ne uitam ca la spectacol. Tind să cred că aștia mici chiar au o limbă a lor pe care o uită definitiv când învață limbajul celor mari. Mai că-mi vine să-i iau acasă pe ăștia doi: