fără toane

N-am mai făcut de mult o prăjitură. Cred că de la sărbători, ceea ce pentru noi e mult. Așa că ieri, într-un moment de hei-rup total, pentru a mă face să-mi las cartea (citesc Groapa de Eugen Barbu), mi-am printat rețeta de pe blogul Laurei, pe care l-am descoperit curând și din cauza căruia voi lua ceva kg in greutate.:D

Am dat apoi o fugă la magazinul din colț pentru că nu aveam unt, ciocolată si nucă. S-a rezolvat, prajitura nu e deloc greu de făcut și a ieșit așa:

Să vă mai spun și cât e de gustoasă? Snickers, frate!

Când făceam fotografiile astea și țineam cu greu restul familiei departe de platou, mi-am amintit de rugămintea lui Alex (îl știți, Alex Mazilu, fotograful acela talentat și drăguț) de a vă anunța un nou proiect  pe care îl începe de luni împreună cu Alecu Racoviceanu, vedeți la ei ce si cum, important de știut e că-i legat de fotografie și cuvinte.

 Delicos, ca și prăjiturile mele, recunoașteți. 🙂