fără toane

Dacă mă întrebai în urmă cu câteva săptămâni dacă mi-aş lua vreodată maşină de spălat vase, aş fi răspuns cu un “nu” hotărât. Mi se părea că e maximum de snobism să ai în casă o maşină de spălat vase, când tu abia dacă îţi poţi umple frigiderul cu mâncare de doua ori pe lună. Ştiam şi că sunt foarte scumpe, ceva în jur de 1000 euro.  Plus că ocupă spaţiu, consumă curent, ce mai, nu-i vedeam utilitatea. Nu mă înţelegeţi greşit, mă gândeam doar că sunt făcute pentru baruri, restaurante, chestii unde într-adevăr e mult de spălat, dar acasă…

Au intervenit apoi două aspecte:

1. Ne trebuie bucătărie nouă şi în ultimul timp ne-am tot uitat peste fel şi fel de schiţe, cataloage, site-uri, etc.

2. A venit mătuşa mea de la fata ei din Belgia. ( Da, Cristina, de tine vorbesc:D )

 Dacă la punctul 1 am tot văzut bucătării utilate cu maşini de spalat vase, să dezvoltăm un pic punctul 2, zic.

Cristina s-a mutat de curând într-o casă nou cumparătă pe undeva pe lângă Bruxelles, şi cum la ei casele se vând cu bucătăria şi băile utilate, în bucătarie, pe lângă celelalte electrocasnice are şi maşină de spălat vase. Bun. Acum dacă o are, ar fi păcat să nu o folosească, aşa că în fiecare zi pune toate vasele pe care le foloseste de-a lungul zilei, în maşină iar seara, înainte de culcare, Cristina îi pune pastilele de detergent şi sare,  o setează pentru ce vrea ea să-i spele şi îi dă drumul. Dimineaţa matuşă-mea scotea vasele din maşină. Cristal. Adica luna de curate, dezimfectate, limpezite si uscate, numai bune pentru o noua folosire. How cool is that?

Ei, de când am aflat din sursă sigură cam cum stă treaba cu maşina de spalat vase, am început să mă gândesc la avantaje, nu numai la dezavantaje, şi le-am luat e rand. Preţul. Am căutat pe net, am găsit maşini foarte misto ( pentru ce nevoi am eu) la 350 euro, ceea ce la o bucătărie nouă de 2500, nu-i chiar un capăt de ţară. Am mai aflat şi că au programe scurte de cca. 35 minute, dacă vasele nu-s extra-murdare. Ştiu acum că sunt majoritatea cu clasă energetică A şi că producătorii se întrec în a le face cu economisire de energie din ce in ce mai mare. Am văzut filmuleţe pe youtube care-mi explică cum funcţionează, cum vine apa, cu ce viteză, din ce direcţie. Ce mai, am înebunit.

Ieri am făcut experiment. Am spalat vase de 7 ori şi m-am cronometrat. Dimineaţa: am spălat 8 pahare rămase de seara, două cuţite, 4 farfurii mari, 2 mici, 5 furculiţe, 6 căni, două ibrice, 9 minute. Apoi pe la 10 am spălat din nou, mai puţin, adică doar cănile de cafea şi două pahare, 3 minute. Înainte de prânz:  castroanele pe care le-a folosit mama la gătit, vreo două linguri, o farfurie şi o oală, 10 minute bătute pe muchie, timp în care apa a curs şi a curs şi a curs… La prânz m-a luat durerea de cap: 6 farfurii mari, 6 farfurii mici, bolul de salată, vasul de yena în care  a fost friptura, linguri, furculiţe, pahare. Mai vreţi? În total de 7 ori. Timp: 52 minute.  Adică o ora pe zi eu spăl vase. Şi mă mai plâng că n-am timp ba de una, ba de alta. Nu-i corect. Aşa că m-am hotărât, vreau maşină de spălat vase, încadrată frumos în mobila nouă de bucătărie. Pai, ce naiba, ori suntem doamne, ori nu mai suntem. 😀

Glumesc! Voi ce experienţe aveţi cu maşinile astea, le-aţi folosit, v-aţi lua dacă v-ar trebui? Că mie îmi trebuie. 🙂