Trebuie să recunoaşteţi că după aşa un weekend e musai să ne adunăm şi să avem o săptămână plină de reuşite. Adică, dacă nici după o vreme ca asta, în miez de noiembrie, nu sunteţi mulţumiţi, atunci nimic nu vă mai poate mulţumi pe voi.
Lăsaţi în urmă gândul că n-aţi plătit integral ratele, că salariile v-au scăzut şi că pe plan mondial, pentru că au fost multe inunadaţii în China anul ăsta şi nu s-a făcut la ei, chinezii au cumpărat tot bumbacul pe care l-au găsit pe piaţă. Să vedeţi acum scumpiri de haine, chiar dacă ele sunt în magazine de anul trecut şi n-au nici picătură de bumbac în compoziţie. Că aşa-i în tenis!
Mă rog, ziceam să lasam astea în urmă şi să ne concentrăm pe ce trebuie să facem pentru ca grijile de mai sus să nu ne mai bântuie. Să muncim, fraţilor! Nu în plus, nu în afara orelor de program , nu până la epuizare, ci cu plăcere. Să ridice primul piatra acela dintre voi care-i epuizat de muncă, care în timpul programului nu aruncă el şi-un ochi pe blog, twitter sau facebook chiar şi atunci când astea nu au nicio legatură cu felul în care câştigă el bani? Ok şi asta nu-i nimic, că nu strică să te deconectezi de la muncă măcar 5 minute/ora (mai ţineţi minte ce bine ne făceau pauzele din şcoală?), problema reală apare atunci când în timpul orelor de lucru voi doar vă faceţi că munciţi. Nu-mi spuneţi că atât sunteţi plătiţi, atât munciţi, că nu ţine. În felul ăsta pierderea e de ambele parţi. Şi a voastră şi a angajatorului. Tu pierzi timp, iar timpul, cum ar spune Mastercard, e nepreţuit. Iar angajatorul pierde bani. Bani pe care un angajat conştiincios şi capabil i-ar putea câştiga pentru el dacă ar şti să-l motiveze. Sincer, cred că în sistemul motivaţional stau toate problemele românilor. Noi nu suntem din cei care să facă ceva din convingere. Nouă trebuie să ne dai motive pentru a face ceva aşa cum trebuie. Iar cei care trebuie să ne motiveze sunt preocupati cu altceva. Nimic important.
Desigur, să dai vina pe ceilalţi pentru nereuşitele tale este un sport naţional la care, ca şi la fotbal, ne pricepem cu toţii. Însă nu asta e soluţia.
Mă gândesc la o situaţie în care motivaţia vine din tine. E una singură şi poţi verifica şi tu dacă faci parte dintre cei care n-au nevoie de niciun stimul pentru a face performanţă. Ia o foaie de hârtie şi răspunde:
- Ce ţi-ar plăcea să faci?
- La ce te pricepi cel mai bine?
- Care-i ocupaţia ta în prezent?
Câţi dintre voi pot da la întrebările astea acelaşi răspuns? Puţini aşa-i? Pentru ceilalti e nevoie de motivaţie. Cred ca nu mai trebuie să aşteptăm de la nimeni nimic. Să incercăm să ne motivăm singuri şi dacă nu ne iese să cerem ajutor. Important e să nu pierdem timpul…
Cel mai greu e sa te motivezi pe tine insuti. Adica e greu sa tii motivatia constanta zic.
@Calin- pai da, ca daca ar fi simplu s-ar lucra cu drag si spor peste tot. 🙂
ei doamna, mai e un ceas si se termina ziua de lucru. Muncisi cu placere??? Ca mie una imi joaca ochii in cap de cite cifre am manevrat astazi, cu placere, si asa un dor de casa ma apasa ca deja numar minutele pina inchid pravalia.
@Ioana- da, cu placere, dar sa stii ca eu ma incadrez la cei care raspund la fel doar la doua din intrebarile de mai sus. 😀
Nu prea avem cum sa-l pierdem, se tine scai de noi, fir-ar mama lui de timp! Tic-tac, tic-tac. Nu-l pierdem, uneori facem misto de el si sfarsim prin a face el si mai misto de noi.
@cafeaua_neagra- a da, ai dreptate, nu-l pierdem, il irosim. 😀
Excelent articol, Nina. Am lucrat pentru altii, am lucrat cu spor, mi-am si batut joc uneori de munca mea. Nu foarte des, dar au fost zile in care am tras matza de coada de s-a incheiat.
Acum, ca lucrez pe pielea mea, mai am zile fara spor, dar asta se cunoaste la portofel. Asa ca m-am foarte adunat, am program, tin agenda, incerc sa fiu productiva. Din fericire pentru mine la toate cele 3 intrebari raspund “pozitiv”.
@dojo- tu esti cazul rar si fericit. Eu inca lucrez la asta. 🙂
Refuz sa cred ca nu se vor strange banii ..nu pot si nu vreau sa cred asa ceva. Haideti oamnei buni ,strangerea banilor sta in puterea noastra ..restul sta in puterea lui Doamne Doamne , la care noi ,cu totii, ne rugam ptr Mariuca, parintii ei si toti cei incercati ..Oare realizati ce norocosi suntem , noi cei care avem copiii sanatosi ???Cu speranta si incredereDoamne ajuta !