Nu pot spune că debordez de imaginaţie, dar până-ntr-acolo încât să vizualizez ce vreau, mă ţine. Da, imaginaţia. Mă văd din când în când la o  seară a fetelor. Seara asta poate fi oriunde, dar dacă e la Residence Domenii Plaza , în umbra Arcului de Triumf,  înseamnă că am fost foarte cuminţi noi fetele. Adică să ajungi acolo pe la opt, să bei o ciocolată caldă cu fetele în lobby, să observi cu surprindere şi plăcere că hotelul nu seamănă a hotel, ci mai degrabă a palat mare boieresc, în care oaspeţi de vază sunt bine primiţi oricând, să cobori apoi la spa, să-ţi schimbi hainele de stradă cu papuci şi halat pufos şi odată cu asta faţa pleoştită cu care credeai că îţi vei încheia ziua să ţi se învioreze de la căldura şi răsfăţul dat de sauna încinsă, de apa  cu bule din piscina jacuzzi sau de discuţiile dintre fete. Pentru că da, fetele vorbesc. Şi au nevoie de reguli pentru a se înţelege. Reguli pe care şi le stabilesc singure şi pe care tot ele nu le respectă. Dar asta-i teorie generală despre femei, ne abatem de la subiect…

Când lumânările parfumate de pe marginea apei sunt pe terminate, când paharele, la început pline cu un cocktail multicolor,  se golesc, când pielea fină  a degetelor se încreţeşte, fetele vor altceva. Şi cum în seara fetelor e de ajuns să-ţi doreşti şi dorinţa-ţi va fi împlinită, ca prin minune te vezi în faţa unei mese mari, frumos aranjate, înconjurată de feţele radiante ale participantelor la răsfăţ. Căci e răsfăţ, asta e clar. Mâncărurile trebuie  pregătite de un maestru bucătar pe care-i musai să-l cheme Mohamed.  De nu-i aşa, visul nu mai e vis, răsfăţul despre care vorbeam, nu mai e răsfăţ şi mâncarea nu are nici pe departe gustul dorit.  Desertul e cum nu se poate mai zemos şi dulce, iar  discuţiile dintre fete sunt cel puţin la fel de savuroase ca bucatele.

Seara era însă abia la jumătate. Camerele cochete şi altfel decât aţi văzut voi prin hoteluri, menţin impresia că suntem  într-un  palat. Pe lângă faptul că mobilierul e mult diferit de clasicele camere de hotel, camera asta despre care vă spun este împânzită de pantofi. Pantofi eleganţi, sandale, botine, care mai de care mai frumoase, semnate, cum altfel, de Mihaela Glavan. Da, acea Mihaela Glavan, care este şi ea cu noi. Cine zicea că n-am imaginaţie?  Seara a continuat cu probat încălţăminte, cu discuţii şi vizionari de  filme, eu m-am retras în plină glorie, înainte ca pastilele de mijloc să-şi piardă efectul şi Cenuşăreasa să se transforme în Babă Cloanţă. 😀

Continue reading Când ai noroc, ai noroc