fără toane

Văd zilele astea în jurul meu euforie. Sau încerc să nu văd altceva. 😀

Sâmbătă dimineaţa m-am uitat la ştiri cinci minute şi deja mă încărcasem cu energie negativă cât pentru o lună. Am închis urgent televizorul şi m-am concentrat pe lucruri care-mi fac plăcere. Mi-am revenit mai repede decât mă aşteptam.

Nu ştiu cum vă simţiţi voi, dar eu mă simt minunat. Nu s-a întâmplat nimic deosebit în ultimul timp care să-mi justifice starea asta de bine şi asta mă bucură cu atât mai mult. Trebuie totuşi să existe o explicatie…poate că totul e deosebit.

Mă bucur că a venit toamna, mă bucur ca a început şcoala, mă bucur că suntem sănătoşi (ok, mai scârţâie pe ici pe colo câte ceva, da’ asta “e de le ei”). Mă simt ca unul care a găsit un trifoi cu opt foi. Da, cu 8. 🙂

Mai cred că starea de bine vine din faptul că ştiu oameni extraordinari. Da, tu eşti, probabil, unul dintre ei.

Oameni care nu se lasă doborâţi, care în ciuda a tot ceea ce se întâmplă în jur, ţin capul sus şi nu renunţă la vise. Vise pe care cu toţii le avem, dar de care ne îndepărtăm uneori prea mult, fără să ne dăm seama, pentru a reveni apoi la ele cu şi mai mult elan şi tragere de inimă. Ah, dacă am putea să le urmăm constant…

Ioana, unul din oamenii ăstia extraordinari de care vorbeam, şi-a luat inima în dinţi şi a pornit un proiect care cred eu, va fi de folos multor oameni. Zic să citim povestea, să adaugăm blogul în rss şi să-i urăm succes!