fără toane

25 septembrie 2010 a inceput devreme, mai devreme de 5.30, cand ar fi trebuit sa sune ceasul. Am facut rapid  cafea, sandvisuri, am spalat ceva fructe si am verificat sacii si manusile. Erau toate in rucsac. Ne-am echipat si noi (da, a mers si Sorin) iar la 6.40 ieseam din casa. George ma sunase deja si imi spusese ca s-a trezit tarziu si va ajunge direct la locul de intalnire, sa nu-l mai asteptam. La prima oprire am luat-o pe  Carmen. Era fresh. Ne-a spus totusi trista ca Oana, un alt membru al echipei noastre de 10 oameni, nu poate veni. Nu a gasit cu cine sa-si lase micutii care sunt totusi mult prea mici pentru a ne insoti. O cunosc pe Oana si stiu cat de trista trebuie sa fi fost ieri pentru ca nu a fost cu noi acolo. Nu-i nimic!

La 7.20 eram la Afi Palas, la locul de intalnire. Echipa s-a intregit cu Ioana, Beti, Cristian, Sabina si Ortansa. Este ca am avut echipa beton? Le cer tuturor de pe acum scuze pentru ca am scris postul asta si pentru ca voi publica poze cu ei. Convenisem sa nu facem asta, ca n-am fost acolo ca sa ne laudam apoi pe bloguri, dar credeti-ma ca nu pot sa tac asa cum nu tac nici cei care striga sus si tare ce fericiti sunt ei ca n-au facut mnimic in 25 septembrie. Uitati-va la poze si recunoasteti ca cel putin daca nu va parem fericiti, se vede macar ca suntem mandri. 

Continui. Am facut inventarul materialelor si am stabilit ca ne mai trebuie cate ceva. O vizita scurta la super-market si se rezolva si problema asta. Ploaia care a inceput nu ne-au dat niciun fel de emotie asa ca a renuntat si s-a oprit.  Am urcat in masini si am plecat spre Bragadiru sa facem inregistrarea. Urma sa curatam padurea de langa Draganesti Vlasca in zona parcarii, unde masinile opresc si calatorii se usureaza la iarba verde, iar Bragadiru ne era in drum.

Eu personal am fost surprinsa ca la ora 8.10 erau cca 7 – 8 echipe la intrarea in primaria Bragadiru. Ma asteptam sa nu fie nimeni, mai ales ca in directia aia nu prea erau mormane de gunoi pe harta. A venit si domnul primar care ne-a intrebat daca avem cu ce sa ne deplasam la locul stabilit pentru curatenie, desi acesta nici macar nu era la dumnealui in judet. Ne-a spus ca ne poate da dumnealui doua masini, dar n-a fost nevoie. Am luat in schimb saci de rezerva, ne-am inregistrat cu un numar gresit de echipa (1994 in loc de 1914) dar cred ca asta conteaza cel mai putin, desi noi ne-am distrat un pic cand ne-am dat seama de confuzie, si-am plecat mai departe.  😀

Am ajuns pe la 9.30 in parcarea din dreptul padurii aflata aproape de intrarea in Draganesti Vlasca. Nici in cele mai urate vise nu va puteti imagina cum arata locul ala. Nu era un loc unde lumea face gratare sau sta la iarba verde. E locul in care opresc masinile in drum spre Alexandria sau chiar mai departe, ca sa fumeze soferul si sa se usureze pasagerii. Plus, asta ne-am dat seama mai tarziu in timpul operatiunii, acolo mai e locul in care oamenii din satele din imprejurimi depoziteaza resturile ramase de la amenajarea locuintelor. Am gasit gresie si faianta maro, albastra si alba, in trei locuri diferite. 😀

Am lucrat cu spor, ignorand mirosul de handel si facandu-ne ca nu-i vedem pe cei care desi vedeau ca acolo se munceste si cineva incearca sa stranga dupa ei, isi faceau fara jena nevoile cu spatele la noi. Mai rau ar fi fost sa o faca cu fata, nu-i asa? 🙁

S-a dovedit ca sacii pe care i-am avut n-au fost suficienti, asa ca am dat o fuga in sat si am mai cumparat. S-au umplut rapid si acestia dar in egala masura ni s-au umplut si noua sufletele de mandrie ca lasam un loc curat in urma noastra. Ca padurea respira.

Stim ca locul se va umple din nou de hartii, peturi si cutii cu bere, insa credeti-ma ca va fi nevoie de cel putin 10 ani pentru ca mizeria care era ieri diminetata acolo sa se adune din nou. Sunt absolut sigura ca padurea aia n-a fost curatat din 1990 incoace. Era vegetatie adevarata crescuta peste cutii de conserve si sticle de plastic sau de sticla.

Hai sa va arat cateva imagini cu zona la inceputul actiunii, in timpul acesteia si dupa:

Evident ca nu poti face o actiune de genul asta pentru ca apoi sa stai linistit in timp ce padurea se umple din nou de jeguri. Asa ca maine ii voi scrie un mail primarului din Draganesti Vlasca si prefectului de Teleorman. Nu le voi cere decat sa puna in parcarea cu pricina doua tomberoane de gunoi si eventual un veceu ecologic, vorba Oanei: “wc-ul sa fie turnat in ciment ca sa nu-l fure nimeni.”

Si mai am o rugaminte, adresata de data asta benzinariilor. Am inteles ca Petrom face deja asta, dar nu stiu daca e o campanie acum sau asa se va intampla intotdeauna, e vorba de a da tuturor soferilor care alimenteaza cate un sac de gunoi din plastic (ca-i mai ieftin). Un sac de plastic obisnuit de 20-30l. Nu-i mare lucru pentru ei, dar e mare lucru in efortul de a educa soferii. Si de aici un pic, de acolo un pic, poate continuam actiunea de ieri cu putina educatie. Hai ca se poate!

De exemplu, ieri cand aproape ne pregateam sa plecam din zona, opreste in paracre un autobuz plin cu nuntasi. Nu vreti sa stiti. In momentul cand usa din spatele masinii s-a deschis prima a coborat o cutie de bere care s-a rostogolit voioasa in iarba de pe margine si a fost urmata indeaproape de trei nuntasi cu besica udului plina.

Am facut cu capul, eu ca eram cel mai aproape de ei si apoi restul echipei din spatele meu: “Acum va rog sa ridicati cutia de jos si sa nu lasati nimic aici in urma voastra. Va place cum arata acum padurea? Noua asa ne-ar placea sa arate mereu. Voua?”  Unul dintre barbati, mai sugubat, a reusit sa iasa din gura noastra cu replica: “Da, stim ca azi se face curat in Romania, am aruncat cutia doar ca sa vedem daca sunteti vigilenti. O luam imediat.” 🙂 Bine, in urma lor a ramas totusi un pahar de plastic gol, cred ca de la doamnele din fata, dar i-am iertat. Cum spuneam, domnule primar de la Draganesti Vlasca, va rog un cos, doua, de gunoi in zona. Multumesc!

Am si pentru voi un bonus. Va intreaba Sabina din poza asta: “Oare la ce sa-ti foloseasca posterul asta in padure?”: