Vreau să merg iar desculţă prin iarbă.
Când eram copil stăteam o vară întreagă la bunici fără papuci. Nu ştiu de ce nu aveam papuci. Îmi amintesc de sandale, de tenişi, dar nu şi de papuci. Irelevant.
Ieşeam dimineaţa din casă şi îmi lipeam tălpile goale de ţărâna din curte. Mâncam ceva, asezaţi la masa mare de lemn şi nu mai intram în casă până la prânz. Timpul mi-l petreceam cu alergatul după fluturi prin lunca Buzăului. Eram mai mulţi şi toţi eram desculţi.
Prânzul îl îmbucam tot în curte şi dacă bunica era în toane bune, mergea cu noi la scăldat, de unde ne întorceam cu câte-o găletuşă plină de apă, pe care o foloseam la spălatul picioarelor înainte de a intra în casă la siestă. Până ne lua somnul, bunica se chinuia să ne scoată ghimpii din tălpi. Nu era zi fără cel puţin un ghimpe.
De departe, cea mai distractivă parte a mersului desculţ era în apropierea bălţilor din stradă. În colbul străzii se formau după ploile de vară balti mici cu apă puţină şi mult nămol. Să te bălăceşti într-o baltă din aia, iar nămolul să-ţi gâdile talpile şi să-ţi intre printre degetele picioarelor ca să iasă apoi victorios prin spaţiile srâmte dintre ele, era un joc pe care noi, dracii de copii, îl practicam cu mare bucurie. Ah, mi-e aşa dor să merg desculţă prin iarbă, ţărână sau noroi. 🙂
Tu când ai mers ultima dată desculţ?
Întrebarea asta are target la aia mai bătrâni puţin :)). Am mers desculţ la munte, acu câteva saptâmâni, la ştrand nu cred că se pune… în rest, mai jucam fotbal desculţi…când aveam genunchiu sănătos asta fiind cam vara trecută.
@AlexG- daaa, fotbal cu picioarele goale, mare aventura. Vai de degetele noastre. 🙂
ustură, ustură puternic :))
@AlexG- Exact si sa nu uitam de unghiile rupte. 🙁
In copilarie…acum 20 de ani. ce a trecut timpul. Si mi s-a facut un dor de delta…
@cafeaua_neagra- nu-i tarziu sa ne reluam obiceiurile, nu-i asa?
😐
Niciodata pe afara. Din fericire. Nici macar in papuci fara sa am sosete in picioare – mi se pare de-a dreptul scarbos sa vad jeg intre degete. Picioarele imi sunt foarte recunoscatoare pentru asta. Si nervii la fel. Cred ca as fi facut crize sa am calcaiele si talpile uscate.
@brontozaurel- nu stiu de ce nu ma mir deloc de ce spui tu. Oare pentru ca ma asteptam? 🙂
Mai merg doar prin casa desculta. Acum cativa ani faceam antre desculta. Mi-e dor si mie de vremurile copilariei, cand era “normal” sa faci asta 🙂
offtopic: cand am vazut poza din post m-am gandit imediat la incaltarile astea: http://www.vibramfivefingers.com/products/products_footwear.cfm
Se pare ca au succes peste ocean, noi cred ca suntem prea comservatori. 🙂
Nina, niciodata nu-i prea tarziu. Copilul din noi scoate si el capul din cand in cand.
@dojo- eeeeee, si eu merg uneori in casa desculta, dar nu se pune. 🙂
@Mihai-sunt foarte haiosi pantofii aia, eu mi-as lua. 😀
@cafeaua neagra- dap. 🙂
In vara asta in delta si pe plaja,cand ma apuca si in parc (si nu neaparat pe iarba) sau la orice iesire la joaca si -mi incurajez si copiii sa faca asta.Ne dorim o casa pe pamant(la curte) dar sansele sunt mici,atunci am avea doar gazon si nisip si am face ce ne taie capul sau picioarele 😉
@viatanomada- poate cresc sansele si va gasiti o casa minunata pe pamant. 🙂
Stii ca exista niste gadgeturi care arta ca cele di poza ta?
Ia uite
http://www.military-shop.ro/Incaltaminte/Vibram-Fivefingers/Incaltaminte-FiveFingers-KSO-Dama-Negru/
…treci peste pret 😀
a aparut si la noi o organizatie, descult prin iarba se numerste, intereseaza-te ca sa mai poti merge descult si acum 🙂
Ador sa merg desculta-n ploaie, vara !!! 😀
Si prin iarba verde plina de roua….si prin nisip …
Eu merg descult cam 95 % din timp. In casa stau asa tot timpul. Iar afara… cand mi se nazare: nu conteaza calendarul. Imi place prin praful strazilor bucurestene, pe iarba verde din parc (niciodata n-am intrat incaltat in vreun parc), pe nisip, pamant uscat sau noroi… Dar nici zapada pufoasa nu-mi displace. Pantofi ? EU PANTOFI ?!? Nu se lipira de mine. Instrumente de tortura. Mai ales adidasii aia “de firma”… ciubote de facut micoze, scumpi si imputiti… POAH !
PS – Am 51 ani. Nu radeti, ca radeti de voi !!!
@Dinu- nu radem, de unde iti veni ideea cu ras? 🙂 Bravos!
Pai asa… ca nu (prea) mai sunt copil. Ca veni vorba de copil, ei bine, intre 1961 – 1965 am crescut la tara, la bunicii din partea mamei. Atunci, acea comuna – Chitila, era mai mult un sat. Unde, evident, pe “Ulita copilariei” mi-am facut initierea in “barefootism”. Adica vazand cat de veseli erau toti copiii de-acolo cand se jucau desculti, mi-a fost rusine sa-mi zica “copil de la oras” (Bucuresti), asa ca mi-am aruncat sandalele-ntr-o fantana parasita si-am devenit si io copil de tara.
In fine, as putea scrie un roman, ceva ca “Amintirile” lui Creanga. Iti dai seama ? Patru ani descult nonstop ? Cu mici pauze, cand veneau parintii mei de “la oras”, cand trebuia sa-mi pun niste cipici (si desigur, sa-mi spal piciorusele (care acum sunt nr. 45). Abia asteptam sa plece, ca sa ma simt iar in largul meu.
Sa vezi cum faceam oameni de zapada… Raceala ? De unde, ca m-a calit bunicu` (Dumnezeu sa-i odihneasca-n pace) cu apa rece, cu natura si cu spiritul romanesc, care acum nu mai este nimic.
N-as fi vrut sa fiu copil in ziua de azi !
Dar, spune-mi, draga Nina… cine sau ce te opreste sa mergi “iar” desculta prin iarba ? Uite, vezi, pentru mine asta-i cea mai mare placere a vietii mele: sa pot merge descult, ca sa ma simt bine si fericit. Sa simt LIBERTATEA ! Si-atunci de ce sa ma simt asa numai pe nisipul de la mare ? Nu pot extinde aria de simtit bine ?
Pentru ca si parintele Sebastian Kneipp recomanda in secolul trecut mersul in picioarele goale cat mai mult posibil in natura, prin iarba verde incarcata de roua – ca mijloc de calire a organismului.
Eu fac parte dintr-un fel de asociatie internationala, The Society of Barefoot Living (S.B.L.), care militeaza pentru mersul descult. Exista multe mii de oameni pe Pamant care au aceasta placere (pasiune, hobby), de toate varstele (5… 87 ani), de toate categoriile sociale, de ambe sexe. In tarile normale exista spatii special amenajate (parcuri) pentru amatorii de mers descult (barefooteri).
Voi reveni cu adrese si linkuri pentru toate acestea.
Motto-ul meu (al blogurilor mele) este un citat de-al lui Sebastian Kneipp:
“IN PICIOARELE GOALE, VIATA ESTE O FERICIRE” !
@ dojo: Adica ce era “normal” odata, acum este anormal ? Da, din pacate este. DAR NU PENTRU MINE ! :))))
Eu merg descult cam 90 % din an. Numai la servici trebuie sa fiu incaltat. Cea mai mare placere a vietii mele este sa fiu (sa merg) descult. Incaltamintea este o inventie stupida. Imi este rusine sa merg incaltat !
Mama! Cati prosti!!! Mai putin cei care adora sa mearga desculti . .
Ce mai faci Emil ? Io unu’ am ieşit deja la pensie (după 34 de ani de muncă_ca farmacist). Acum am mai mult timp liber de a merge desculţ prin munţi !
Cu bine şi La Mulţi Ani pentru 2024 !!!
În fiecare zi. Nu contează dacă e frig sau cald, eu merg desculț. În fiecare zi plec la serviciu…desculț. Prefer să nu mă încalț, deoarece urăsc pantofii.
Am 35 de ani, și merg desculț de la 7 ani. Am niște picoare…prăfuite.
Bravo IonescuIoan. Deci nu-i chiar aşa cum zice Emil. De altfel, din toţi locuitorii planetei, 1 din 5 merge desculţ, din plăcere. Iar noi doi facem parte dintre ei. Emil nu, deci el e trist !
Cu drag.