Cine mă cunoaşte şi s-a plimbat cu mine cu maşina, fie şi numai câteva sute de metri, ştie că am în portbagaj un mini-stingător din ăla de maşina. Nu, n-am deschis portbagajul de fiecare dată să-l arăt. Se aude. Puternic. Da, stingatorul.
Să vă explic. Maşina mea e mică. Nu are loc special pentru butelia rosie aşa că am lasat-o pur şi simplu liberă în portbagaj, lângă trusa medicală. Fiind cilindrică, la fiecare frână sau accelerare mai cu scârţ stingătorul se restogoleşte şi se buşeşte de unul din pereţii potbagajului, scotând un mare zgomot înfundat. Poooc. Tare de tot.
Nu-i om pe care să-l fi luat în maşină şi care să nu ştie asta. Majoritatea m-au crezut pe cuvant când le-am spus despre cei vorba, la câţiva a trebuit să le arăt şi doi chiar au încercat să-i găsească un loc fix. N-au reuşit.