Nu-s mulţumită deloc. Ce-i aia o săptămână de concediu? Nu-i uman. Vă spun din experienţă.
Săptămâna trecută am fost în concediu. Ca tot omul sătul de muncă şi rutină am plecat unde am văzut cu ochii. Am nimerit în locuri frumoase, unele uitate de lume, altele pline de actual. A fost foarte frumos şi poate că şi din cauza asta în loc să mă bucur că am avut un concediu mişto, eu plâng. De-a binelea. Am ajuns la concluzia că e foarte periculos să ai doar o săptămână liberă, mai ales dacă se întâmplă să fie fix în mijlocul verii.
Păi până să-ţi dai seama că nu mai trebuie să te trezeşti devreme dimineaţa, nu mai trebuie să te gândeşti cu ce te îmbraci azi, nu-ţi faci griji nici în privinţa gătitului, curăţeniei sau altor treburi curente, te trezesti că e deja duminică şi tu luni trebuie să fii la serviciu. Să ştiţi că nu contează dacă-ţi iubeşti munca sau nu. 🙁
Concediul de odihnă de o săptamana nu-i bun nici pentru cel care m-a angajat. Păi cu ce îl ajută pe el dacă mă întorc la muncă cu dorul de concediu cu tot? Nu, nu-l ajută. Pe când dacă aş avea câte un concediu de o lună, două, m-aş plictisi de zile libere şi aş dori aşa de mult să mă întorc la muncă încât atunci când o voi face, voi avea un chef şi-un spor de numa-numa. Evident că asta-i doar un moft, probabil că dacă-ar fi aşa, aş găsi eu să mă plâng de ceva şi în cazul acela. 🙁