fără toane

Acum o săptămâna am dus fetele la ţară bunici. Bucurie mare, că acolo cam fac ce vor ele, însă dorul de părinţi (adica de mami şi de tati) le apucă mai repede decât ar fi cazul, aşa că trebuie stabilit cu ele de la început cât urmează să stea acolo, când venim să le luăm sau să le vizităm şi tot aşa.  Prima revedere urma sa fie peste doua saptamâni dar sa vedeţi…

În bagajele lor şi-au făcut loc multe rochiţe, fustiţe,tricouri cu mânecă scurtă, pantaloni scurţi şi  cam atât, ca era vară atunci când au plecat. Le-am pus şi câte un trening şi câte-o pereche de blugi, dar cine să se gândească că prima săptămână de stat la bunici va fi una de toamnă veritabilă, cu ploi şi vreme rece, cu vânt şi copaci rupţi.

Aşa că, vreau nu vreau, mă duc mâine să le mai duc haine groase. Logic că de luni va veni vara adevărată şi nici nu se vor atinge de ele, dar poţi să rişti? Sorin zice că-i doar un pretext, că vreau eu neapărat să le văd şi nu vreau să recunosc. 🙁

Azi e ziua mamei mele şi mă bucur că are acum lângă ea trei nepoate (una e fetiţa fratelui meu) care i-au făcut tot felul de cadouri meşterite de ele. La mulţi ani, măicuţa mea!