fără toane

Alaltaseara eram in bucatarie si prestam un spalat de vase, cu mare arta. Aud telefonul ca suna de undeva de sus, dar cum spuma de la detergentul de vase urcase undeva inspre coate, am zis ca-i mai bine sa termin si sa vad eu apoi cine m-a sunat. Pana sa apuc sa fac asta, telefonul a tacut si a inceput din nou sa sune parca mai tare si mai nervos de data asta. Am lasat totul balta, m-am prins ca e urgenta si am alergat la telefonul care (nu stiu dupa a cui lege) s-a oprit fix inainte de a ajunge eu la el. 😀

Recunosc numarul cumnatei mele, Adriana,  de la Targoviste si o sun eu zambind inapoi, e intotdeauna o placere sa vorbesc cu ea. Ei, de data asta…

Mai oameni buni, mi-a raspuns intr-un hohot de plans. Mai, dar plans din acela cu bocete. Pe voi cand va suna cineva care plange, la ce va ganditi prima data? Da, exact la asta m-am gandit si eu. M-am asezat usurel pe pat si cu inima in gat am rugat-o sa se linisteasca si sa-mi spuna cine a murit ce s-a intamplat.

Va rog sa ma credeti ca intr-o fractiune de secunda mi-au trecut prin cap cele mai negre scenarii posibile. Recunosc, m-am gandit ca s-a intmplat ceva cu parintii mei, care sunt la Braila, dar zic, o fi aflat ea ceva inaintea mea, apoi m-am gandit la parintii Adrianei, apoi la fratele meu, moment in care i-am spus din nou sa vorbeasca. Ea tacea, plangea foarte tare si nu spunea de ce plange, parca facuse asa o pauza, ca atunci cand iti e greu sa dai o veste rea care il va afecta mai mult pe cel care o afla decat pe tine.

Eu deja aveam tensiune, in jurul meu se adunasera toti ai casei, ca  ma auzisera zicandu-i sa nu mai planga de vreo zece ori si va dati seama, ii panicasem si pe ei. Pana la urma Adriana vorbeste:

 “Fata, nu mai stiu ce sa fac cu copilul (fetita lor de 6 ani) ca de azi dimineata face pipi intruna si nici la joaca nu a iesit de grija asta.” 🙁

Deci, daca era langa mine o bateam, pe mama, logic, doar nu pe copil. Eu stiu ca nu-i nimic mai rau pe lumea asta, decat sa-t i stii copilul bolnav si tu sa nu poti face nimic in clipa aia pentru el, dar sa plangi cu hohote la o raceala ar inseamna ca atunci cand iti calca masina copilul (o sa va povestesc asta cat de curand) sa o iei razna de-a dreptul.

Ea, pe de alta parte, fusese cu copila la doctor in ziua aia, ii facuse analizele (i-au iesit ok) , incepuse sa-i dea niste pastilute (nu stiu ce) si era speriata ca nu i-a trecut de tot senzatia de pipi de la prima pastila. Stiu, mamele stau prost cu rabdarea cand e vorba de copilul lor, dar cu timpul ne mai obisnuim si noi.

Am imbarbatat-o, desigur, si i-am spus ca are un copil foarte sanatos care nu i-a facut probleme pana la varsta asta (mai tuseste ea cateodata, dar ar fi culmea sa fie altfel) si ca-i va trece cu siguranta raceala asta in curand. S-a linistit si ieri cand am sunat-o, era cu fata in parc, se jucau la tobogane si habar nu mai avea ca era sa imi provoace un infarct cu o seara inainte. 😀

Concluzia: Nu sunati niciodata, dar absolut niciodata, pe cineva in timp ce plangeti, decat daca vreti sa-i spuneti ca a murit cineva.