Măi omule, tu te-ai gândit vreodată serios, tu angajat, cum ar merge firma la care lucrezi fără tine? Cât de util eşti tu acolo? De ce doresc oamenii ăia să te aibă în continuare angajat?
Ok, sunt sigura ca tu esti cel mai important din firma, toata activitatea se învârte în jurul tău, nimeni în afară de tine nu mai face nimic, dar să spunem că tu pleci mâine. Se blochează activitatea? Nu se mai fac plăţi? Nu se mai încasează bani? Rămâne stocul nevândut câţiva ani? Nu mai sună telefoanele? Dacă sună nu are cine să răspundă la ele? Nu se mai plătesc salarii? Se împrăştie clienţii? Se închide firma?
Ce s-ar întâmpla dacă de mâine ţi-ai căuta de drum?
Te-aş ruga să fii sincer, cât la sută din activitatea pe care tu o faci zilnic la serviciu nu poate fi făcuta, în cazul în care tu nu mai vii, de nimeni altcineva deja existent în firmă?
Eu m-am luat de exemplu pe mine şi am ajuns la concluzia că dacă aş pleca mâine din firmă, sigur, ar scădea pe ici pe colo cifra de afaceri, ar fi cam o proporţie 20-25% din activitatea pe care o fac care fără un pic de training n-ar putea fi făcută de niciun coleg, dar n-ar muri nimeni. Revelaţia asta m-a uimit cu atât mai mult, cu cât mi-am dat seama că n-aş muri nici măcar eu. Din contră poate…
P.S. Postul ăsta e în draft de ceva vreme. Ieri am lipsit de la serviciu şi nimeni n-a făcut nimic în locul meu. 🙁
Ai zis ca pe ici si colo ar scadea cifra de afaceri; dar daca apoi pe acolo si dincolo ar creste 😉 🙂
@Stranger- nu-i exclus. 🙂
Of, macar ai putut lipsi… Frustrant e cand in aproape doi ani nu reusesti sa iti iei un concediu macar o saptamana, cu un weekend inainte si unul dupa (adica 9 zile consecutive libere). Concediu adevarat, in care sa nu sune telefonul cand colega lasata in locul tau nu isi aduce aminte: cum se face cutare raport, ale carui detalii le gasea in notitele pe care si le luase timp de doua saptamani inainte; cum procedeaza in cutare situatie, pe care ar fi rezolvat-o singura fara sa mai intrebe nimic daca eram la birou; ce sa ii spuna clientului cutare, mai dificil de felul lui, cu care nu ar fi posibil sa discut eu, stie ea ca sunt in concediu, dar parca-parca… Asta a fost luni. Marti, nu am raspuns la telefon. Miercuri primesc mail de la sefa mea (o fiinta de milioane, exigenta, foarte bine organizata si extrem de ocupata, cu care am ramas prietena, desi nu mai lucram impreuna de cativa ani) disperata de intrebarile colegei (cum fac asta, cum fac ailalta). Asa ca m-am intors la birou. Tipa a zburat din firma, iar mie mi-au crescut salariul. Nice 🙂 Doar cu timpul liber stateam prost. Se pare ca nu putem avea tot ce vrem 🙂
Nimeni nu este de neinlocuit. Mi-ar place sa cred ca se vede aportul meu la locul de munca, insa oricine mi-ar putea tine locul.I-ar fi greu, dar nu imposibil.
@Alina- nu ti-ai gasit tu colega perfecta, care sa stie regula de aur “daca omul e in concediu, nu-l suna sub nicio forma”. 😀
@cafeaua neagra- cam asta-i adevarul.
Domne nimeni nu e de neinlocuit, dar in acelasi timp nu toti suntem la fel 😛 …asa ca…
@Nicu- sa stii ca acum mi-am adus aminte, stiu firme care s-au desfiintat dupa ce le-au plecat cativa oameni. 😀
Eu sunt de neinlocuit. Pentru ca sunt freelancer. Nimeni, nimeni nu poate face nimic in locul meu. Pentru ca nu e nimeni 😀
@Darael- tu da 🙂
Depinde cat de mare e cooperativa. Daca e destul de mare, iti garantez ca nu se cunoaste cand pleaca cineva. Am avut suficient de multi colegi care au “disparut” de pe o zi pe alta si zau daca s-a intamplat ceva. Disparitii la modul vineri seara la 20.00 a trimis hartia si luni dimineata pe cineva dupa lucruri.
@Mihai- ai mare dreptate. la astia mare nu prea se cunoaste, mai rau e in firmele cu patron si secretara. 😀
Revin cu un raspuns pentru Alina:
“La o companie multinationala, angajatii veneau la munca la ora 9 dimineata si plecau seara tarziu, atunci cand terminau tot ce aveau de facut pe ziua respectiva.
Intr-o zi, unul dintre angajati vine la ora 9 dimineata, lucreaza si la ora 17 pune pixul jos, se duce la director si ii spune:
– Domnule director, eu nu mai pot sa stau, trebuie sa plec.
Seful este de acord si il lasa sa plece.
A doua zi, angajatul vine la ora 9 dimineata, lucreaza, la ora 17 pune pixul jos si se duce la director:
– Domnule director, eu nu mai pot sa stau, trebuie sa plec.
Seful este iarasi de acord si-l lasa.
A treia zi, vine la 9, la 17 pune pixul jos si se duce la director:
– Domnule director, eu nu mai pot sa stau, trebuie sa plec.
Seful il lasa, ca sa nu faca scandal.
Se duce insa la ceilalti si ii intreaba de ce ei vin la 9 si stau pana seara tarziu la serviciu, iar asta pleaca la ora 17 in fiecare zi.
La care angajatii ii raspund:
– Domnule director, ar trebui sa-l intelegeti, omul este si el in concediu…”
😀
mujer, daca am fi de neinlocuit, orasul ar fi plin de statui pline de gainat 😀
cel mai important nu e sa te intrebi daca exista firma si maine fara tine, ci daca tu stii sa faci si altceva la alta firma. ca nimeni nu te-a ajutat ieri pentru ca toti stiau ca vii azi si-ti faci treaba, altfel sa vezi ce utili deveneau imediat…pe cand asa, ce rost avea? acelasi salariu, acelasi birou…bleah 😀
@darael- :))
@coana zoitzica- da bre, sau cum zice Beti: “acum nu se mai face statuie, se impaiaza originalul”. 😀
cine-i beti?
@coana zoitzica- o fata, n-o stii tu… 😀
hmmmm
Asta-i ca o sabie cu 2 taiusuri . Nimeni nu-i Dumnezeu insa cu siguranta sunt oameni pe care nu-i poti inlocui pur si simplu .
De aceea lucrurile merg asa…cum merg ( sau sunt in regres continuu in Ro ) pt ca exista mentalitatea ca daca nu-ti convine sunt altii 1.000 la poarta care asteapta sa-ti ia locul . Da ,iti vor lua locul dar asta nu inseamna ca si pot face ceea ce faci tu , la acelasi nivel si in timp util .
Cu riscul de a fi aroganta , eu am demonstat deja , si nu 1 data, ca sunt de neinlocuit .
Sunt perfectionista, am obsesia detaliilor , nu renunt pana cand acel lucru inceput nu-i …aproape perfect ( caci perfect nu exista ) si culmea , fac asta cu o seninatate incredibila inca vazut de ” afara” pare atat de usor .
In plus, tocmai pt ca eu sunt asa cum sunt , am apreciat intotdeauna un OM la justa lui valoare atunci cand s-a intamplat ca colaboram .
Mentalitatea ” daca nu esti tu, nu-i bai , afara asteapta o armata pt postul tau ” ar trebui sa dispara odata pt totdeauna . NU asa se face performanta, NU asa iti constuiesti o echipa solida, NU asa te faci respectat si NU asa iti determini angajatii/colegii etc sa te respecte si sa vina cu DRAG la munca .
Nu exista nimic mai demotivant pt un om decat sa nu-i fie respecata si apreciata munca la justa valoare .Iar demotivarea lui nu-i va aduce niciodata un beneficiu nimanui.
ps: nu vb aici despre mediocri sau incompetenti . nici despre aceia care se duc la job doar ca sa aibe de unde se intoarce . vb despre profesionisti , despre oameni care se respecta pe ei insisi si , evident, respecta munca pe care o fac . indiferent care-i aceea.cizmarie ori IT.
mi-a luat-o darael inainte 😀 .. desi sunt sigur ca daca as pleca eu din locul meu totul ar merge mai bine …
@isolda- tiparesc si ii arat sefului ce ai scris. 😀
@Cristi- mai, am ras tare de tot, esti amuzant, cum ar spune copiii mei. 🙂
Am citit cele comentate de ante-scriitorii mei si simt nevoia sa fac o mica si neinsemnata precizare suplimentara:
– impaiatul nu se face oricum, ci numai cu paie de orez ! Am comandat de curand un stoc proaspat din Vietnam asa ca daca cunoasteti pe cineva caruia i-ar face de trebuinta rog reply.
Va multumesc ! 😀 😀
@Mihai- pastreazale bine ca in scurt timp vor aparea si ofertele. 😀
se nimereste cum nu se putea mai bine intrebarea ta. Chiar acum sunt in concediu medical pe motiv de laringita acuta. Mai exact daca eu nu pot sa vorbesc sunt total inapta sa muncesc, cum sa citesti jurnale fara voce?:)
anyway mi-am dat seama ca lipsa mea decimeaza redactia. cineva e trecut pe tura mea, altcineva ii tine locul si uite asa se inverseaza toate turele dintr-o raguseala.
long story short toti pot face ce fac eu, dar per total capacitatea de productie scade cu 30 %.
@nina: cica asa sunt eu de obicei
Ia uite ce discutie interesanta ati incins fara mine!
Eu am invatat ca daca, Doamne fereste!, te imbolnavesti, nimeni nu va face nimic in locul tau. Comentariile vor fi: “ei, lasa ca n-o fi chiar asa… si mie mi-e rau, toti suntem bolnavi… si-a gasit taman acum cand am eu raportari de facut…”
Daca iti iei doua zile de concediu sa iti aduni ce ti-a mai ramas din neuroni, vei auzi: “incredibil! si-a luat concediu acum cand fiecare om conteaza… parca zicea ca n-are bani…” si gasesti dosarele morman pe birou, mail-urile cad pe tine, telefoanele suna…
Oricum, ca sa incheiem intr-o nota optimista, intrucat eu sunt personajul cu impaiatul in original :D, lansez comanda catre Mihai. As avea vreo doi de impaiat si trebuie musai sa fie paie de firma, ca sa nu avem reclamatii… 🙂
@pietricel- uof, multa sanatate iti doresc!
@Cristi – 🙂
@good girl- hahaha, care sta, bre, sa moara pe langa tine?
Dragutza, n-au niciun gand in sensul acesta, dar m-am gandit ca ar putea fi ajutati… 😀
Si cum vorbim de lume subtire la obraz si groasa la portofel – sau invers – :D, e un “must” sa ne prezentam cu paie de firma, mamica!
ca adevar graieste good girl, paiele trebuie sa fie calitatea intai si sa aiba stantat pe ele Gucci-Bucci 🙂
lasand gluma la o parte, orice schimbare inseamna mult timp pierdut, iar timpul inseamna bani, iar banii inseamna supravietuire pe timp criza, ca cineva trebuie sa plateasca taxele si impozitele in tara ast,nu?
Inainte de a fi o mare cucoana cu job de birou, am fost operator xerox. Pe langa foile copiate, mai vindeam si pixuri: la 1000 de lei si la 2000 de lei (adica dadeam pixuri in loc de rest, pe motiv ca nu aveam marunt). Fiind o prapadenie de ghereta cu un singur angajat, nici asezata prea bine (patronul auzise ca se fac bani cu xerox-ul), nici nu aveam ce face cu orele. Vine desteptul “in control” si ma gaseste citind (muream de plictis). Mutre si fasoane, ca daca nu am clienti, sa fac ceva, sa nu stau, sa aranjez marfa! Marfa = doua recipiente cu pixuri. Am plecat dupa doua luni, dar chestia asta am retinut-o, cu cat e patronul mai “smecheras” cu atat sa nu te vada ca stai (chit ca poate nu ai ce face). La birou e de munca sa dai si altora, eu nu imi iau pauze de tigara, ca nu fumez, dar pauza de mancat pachetelul imi iau, moment in care se uita toti crucis. Le-am zis ca nu imi functioneaza capul cu burta goala 🙂 Plus ca nu inteleg rostul statului la birou de dimineata pana seara, ce organisme au oamenii astia, chiar dau randament sau stau sa se vada ce “muncitori” sunt?!
@good girl- da bre, corect. 🙂
@coana zoitzica- gata bre, nu mai plateste nimeni nicio taxa, cu de la mine putere.
@Alina- pe vremuri eu rezistam zi lumina fara mancare. Ajungeam la 8 la birou si plecam pe la 6.30-7.00 fara sa fi mancat absolut nimic. Eram inconstienta, dar nu aveam timp sa ma gandesc la mancare.