M-am trezit intr-o zi de toamna si am continuat sa traiesc in ea. Si ce daca foaia pe jumatate rupta din calendar indica o primavara tarzie, si ce daca sandalele cu barete erau rezemate de pat (oare cand le pusesem acolo?) eu continuam sa traiesc in toamna mea, sa ma imbrac ca-n anotimpul recoltelor si ma port ca intotdeauna. Caci indiferent de vreme noi traim ca intotdeauna.
Un radio vorbea departe despre protestul mamelor care-si cer drepturile azi printr-un miting. Un drept castigat de care la un moment dat, intr-o alta toamna, am beneficiat si eu, mai bine zis ei. Da, pentru ei, copiii, sunt banii aceia. O mama plangea la radio ca a ajuns sa cerseasca de la stat pentru copilul ei. Trist.
Eu strig catre copiii mei ” Imbracati-va gros ca-i frig afara.” Copilul Iulia scoate capul din camera ei si ma intreaba: “Mami imi iau si caciula?” “Nu puiule, nu-ti lua caciula, sa nu chemam iarna, poate se va incalzi inspre pranz.”
La pranz mamele vor fi impreuna cu copiii lor in fata Ministerului Muncii. Sper ca cei mici sa aiba caciulite, ca afara bate un vant aprig de toamna. Nu, nu acea toamana a recoltelor ci una a sfarsitului de rabdare.
E toamna iar ne spune vremea, dar zi vremurile ne spun acelasi lucru…
Zi plina de frumos!
@Geanina- Multumesc si eu! Sa gandim pozitiv, zic. 🙂
[…] cel mai activ si la obiect blogger, nea Costache, Geanina si Cristian, Obsesiile, Questioarele, Toane, […]
Eu simt aceasta zi de toamna profund in adancul oaselor, muschilor, celulelor mele.
Cica la noi in tara se incurajeaza natalitatea, da.
@Draw For Joy- maxim am zis! 🙁