fără toane

Luni am luat “la ofertă” două eclere în loc de unul de la Cora. Luni seara am mâncat un sfert dintr-unul. Luni noaptea am vegheat vasul de WC  în fund pe gresie, acoperită în pătura mea albastră cu stele. Mi-a fost un rău de aproape că am văzut luminiţa de la capătul tunelului. Îi mulţumeam lui Dumnezeu că n-au mâncat copiii şi mă gândeam cum de doarme Sorin aşa de liniştit după ce a mâncat 90% din porţie.

Şi cum stăteam eu şi meditam în inima nopţii, mi-a venit o idee: vreau să am cofetăria mea.

Să nu-mi spuneţi că nu se poate. Uite, Tanti Jeni cum poate să aibă cantina ei? Vreau şi eu cofetăria mea.

La noi în familie se mănâncă dulciuri. Mult. La unii dintre noi  îţi dai seama de asta de cum îi ne  vezi. 🙁  Mie îmi place să fac prăjituri în casă şi ştiu vreo câteva reţete la care am curaj să mă bat cu maeştri bucătari.

Şi ca ideea mea să prindă contur mai abitir, mă uit de câte ori am ocazia la “Regele bucătarilor” pe Travel&Living şi visez să fac torturi şi tot felul de prăjituri gustoase şi frumoase.  Îmi place foarte mult cum se fac lucrurile acolo şi dacă nu ştiţi despre ce vorbesc, vă spun: Buddy Valastro este unul dintre cei mai celebri şi mai de succes maeştri cofetari din America. El este şeful de la Carlo’s City Hall Bake Shop din Hoboken, New Jersey, şi supervizează o echipă formată din mama lui, patru surori mai mari şi trei cumnaţi. “Regele cofetarilor” urmăreşte dorinţa tenace a lui Buddy de a împlini visul regretatului său tată, transformând Carlo’s Bake Shop într-un nume de referinţă. Echipa lucrează împreună pentru a crea o mulţime de torturi de nuntă unice, cu un aspect uluitor, ca şi prăjituri speciale sau diverse produse de patiserie. Dar când termenele-limită trebuie respectate cu mare stricteţe, nu e întotdeauna uşor să colaborezi atât de strâns cu familia, zi de zi. 😀

Acum, revenind la cazul nostru, Sorin ar fi cel mai mulţumit dacă am avea o cofetărie. El e cel mai slab din familie (ba nu, Iulia e cea mai slabă, dar ea e mică şi sclifosită) şi lui îi plac cel mai mult dulciurile (ba nu, Soniei îi plac la fel de mult, dar ea e copil şi îi pot încă pune restricţii). Deci aş avea din prima doi clienţi fideli, care de fapt doar ar consuma, mă îndoiesc că îşi va bate vreunul din ei pe casa de marcat prăjiturile consumate.  🙁

Dar mi-ar plăcea aşa de mult să îmi petrec ziua făcând prăjituri, torturi, fursecuri. Vă imaginaţi în ce miros delicios aş sta? Hmm… mă dus să-mi iau două eclere.

Sursa foto