Cand toata lumea incerca sa mai salveze de ploaie ce se mai putea salva, eu faceam poze:
Month: May 2010
Scurte
Încă dorm; 🙂- Mâine e 1 iunie şi eu n-am niciun gând despre ce să fac cu copiii, sper să-mi vină vreo idee până diseară sau poate mă ajutaţi voi;
- Căpşunile pe care mama le-a cumparat cu 150 lei, au flori şi vor face probabil 20 de fructe. 😀
- Am aflat cu stupoare că în vreme de criză transportul mărfurilor pe mare e mult mai scump; 🙁
- Greva mai anemică decât cea de azi n-am mai văzut la nimeni;
- Am decupat în weekendul ăsta mai multe hârtii decât in toată copilaria mea. Da, am fost un fel de cutter ploter;
- Azi noapte am dat ture cu bicicleta prin cartier. Fără lumină. Sunt încă în viată. La fel şi câinii;
- E luni.
Eurovision, cine-l castiga?
WTF, vacanţă pentru urşi de pluş
Cum adică ursuleţi de plus stresaţi? Hei, trezirea, s-a terminat treaba pe Pamant si de plictiseala inventam servicii nefolositoare pentru urşi făra viaţă, platite de oameni cretini? Eu ştiu că din prostia speciei se câştigă bine, dar chiar şi cei mai retarzi dintre noi au limite, zic. Pentru că, iertaţi-mi exprimarea, oamenii pe care îi interesează stresul ursuleţilor de plus, ar putea să nu existe sau dacă există să-i ceară ajutor lui Scaraoschi şi să rezolve treaba.
Oare cei care au făcut afacerea asta îi zice afacere?) sunt în toate minţile? Fiţi atenţi aici program: Pachetul de lux prevede, în plus, o excursie la ferma de reni a Moşului, unde ursuleţul are privilegiul de a hrăni animalele fermecate. Sunt curioasă dacă au avut vreun client.
Nu mă întelegeţi greşit, nu am nimic cu ursuleţii de pluş, ba am şi eu două bucăţi sus pe şifonier la fete în cameră, dar ultima dată când m-am uitat la ei, pană şi vacanţa mea era departe de a fi ceva concret.
Turism, geografie, istorie şi marketing
Acum ceva timp vă povesteam că fetele au fost într-o excurie la Târgovişte. Acum, ele bagă mâna în foc că acolo au cunoscut o fetiţă, Bianca Voicu.
Zilele trecute au primit la şcoală, în clasă, o scrisoare de la Bianca, care suna cam aşa (citez din memorie că n-au vrut să-mi dea scrisoarea):
“Bună,
Dacă ar fi să alegi o vârstă
Aseară am văzut în sfârşit The Twailait Saga- New Moon. Nu mi-a plăcut, mi s-a părut aşa, de copii ca să fiu drăguţă, însă m-a dus cu gândul în altă parte. Fata din film vroia să devina vampir nemuritoare şi se grăbea, pentru ca nu cumva să îmbătrânească prea mult înainte de schimbare. Avea 18 ani.
Mă gândeam, dacă noi am fi nemuritori şi am avea posibilitatea să putem înainta în vârstă, fizic, atât cât vrem, unde ne-am opri? Care ar fi înfăţişarea cu care am vrea să parcurgem sutele de ani ce ar urma din viata noastra fără de sfârşit? Aberez. Dacă filmul nu mi-a ţinut mintea destul de ocupată, am dat-o în altele.
Eu m-am gândit şi sunt sigură ca aş alege să mă opresc la 30 de ani. Mi se pare vârsta perfectă. Aş fi fost încă destul de tânără să pot părea de 25 când vreau şi cu aceeaşi uşurinţă aş fi putut arăta de 35 când aş fi considerat de cuviinţă. În plus, aş fi avut deja copiii, care ar fi în jur de 4 ani şi n-ar fi fost deloc rău să rămână aşa. Mici şi drăgălaşi. 😀
Ziua cu produse româneşti
M-am hotărât să ajut şi eu cum pot România. Prin urmare voi încerca pentru început o zi, şi sper să o pot transforma treptat în săptămâni, lunii şi ani în care sa folosesc macar 90% produse româneşti (adică, măcar făcute în România).
Azi va fi ziua cu 100%. Ia să vedem.
M-am trezit şi m-am spălat cu apa românească şi fără săpun. Când să mă spăl pe dinţi, am văzut că pasta nu-i de-a noastră, aşa că am renunţat pentru moment. Am căutat prin sertare şi am găsit un Super Cristal mic şi expirat. L-am folosit, e bun. 😀
Arde Dragonul!?
Imaginea de la geamul meu dimineata arata ca in fotografia alaturata. Am zis initial ca a ajuns la noi fumul vulcanului Eyjafjallajokull, tot.
Apoi a venit Sonia cu ideea ca poate a luat foc scoala. Uraaaa, a strigat Iulia (fetele au azi inspectie 😀 ).
Cred că mă place
Copila îi spune mamei un secret, ferindu-se de privirile indiscrete ale celor din jur:
– Mami, cred că lui Marcel îi place de mine. 🙂
Mama curioasă şi uşor intrigată o întreabă de unde ştie. Fetiţa povesteşte:
Campul
Mie nu-mi plac fotografiile fara viata, dar asta este o exceptie.
Am fost tentata de multe ori sa spun in fata unui tablou “campul asta parca ar fi real”, insa de data asta ma uitam la un camp real si imi venea sa zic “parca e pictat”. Undeva in dreapta un nor negru ameninta linistea campiei. L-am ignorat. O fi bine, o fi rau…
Alex, considera ca asta este cea mai frumoasa poza pe care am facut-o pana acum.