Titlu: Europolis
Autor: Jean Bart
Probabil că dacă ai citi Europolis în adolescenţă ţi s-ar părea deprimant, trist dar în niciun caz plictisitor. Dacă îl citeşti însă când ai rupt legăturile cu şcoala de circa 15 ani, ai posibilitatea de a-i observa mai curând comicul şi nu l-ai găsi nici acum plictisitor.
Acţiunea construită pe principiul farsei, pe motivul arhicunoscut al unchiului bogat din America, aşteptat cu emoţie si entuziasm de toată lumea, care se dovedeşte în cele din urmă a fi mai calic decat cei care-si pusesera toate sperantele in el, se desfaşoară în vremea în care Sulina, “acolo unde bătrânul Danubiu îşi pierde apa şi numele în mare”, era un important nod maritim, plin de oameni de toate natiile, care-şi duceau aici viaţa pe care n-au putut-o avea în altă parte.
După această placută lectură, pot spune că am reuşit să cunosc o parte mica şi extrem de exotică din Romania de altă dată. Oraşul ăsta, pe care autorul îl numeşte inspirat Europolis, a fost odată plin de viaţă, de poveste, de întâmplări haioase şi dramatice în acelaşi timp. O lume pestriţă, adevărată, plină de poveşti şi secrete, ni se dezvăluie în toată splendoarea sau urâţenia ei, după caz.
Evantia, frumoasa fiică a “Americanului”, este pata de culoare venită să zdruncine din temelii rânduiala oraşului de la marginea apelor. Nu vă spun mai mult, poate cineva va dori să citească şi să descopere singur aceasta lume pierdută, aflată totuşi atât de aproape de noi.
…Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi,
Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi;
……………………………………………………………
Noi, copii ai lumii mici,
Facem pe pămantul nostru muşuroaie de furnici.