Month: April 2010
Duş în public
În public, în public, dar să ştim şi noi. Şi cum spunea un coleg, să fie cu apă caldă să nu răcească porumbiţa.
Dragii mei, maine la orele nouă trecute fix, în Piaţa Universităţii, undeva deasupra Bucureştiului, o duduie frumoasă, frumoasă va sta sub apa şi gel de duş Dove Visible Care cu Nutrium Moisture. Adică, fata asta are curaj, sare mâine peste duşul de dimineaţă făcut în baia proprie şi va face duş în public. 😀
Toată tevatura e pusă la cale de revista Tabu (e o idee mai veche de-a lor) împreună cu Dove şi Radio Zu.
Ieri aş fi vrut să fiu dădacă
Ieri eram cu maşina prin oraş, cu treabă. Multă treabă. Telefoanele sunau, clienţii cereau, furnizorii nu aveau, şoferii ceilalţi erau cel puţin la fel de grăbiţi ca mine.
La un stop prind un minut de relaxare şi mă uit spre intrarea în parcul de la Politehnică. Pe alee mergea liniştită o femeie cu un copilaş în cărucior şi cu o fetiţă un pic mai mare, cam de 4 ani, de mânuţă. Aia mică avea în mână o galetuşă de plastic din care se vedea capul blond al unei păpuşi. Echipa asta frumoasă înainta fără altă grijă pe aleea parcului.
Măi, vă spun, aşa mi-aş fi dorit în clipa aia să n-am altă treabă decât să merg cu copiii în parc, încât am uitat pentru câteva clipe că fac cu plăcere munca pe care o prestez zilnic la job, că-i zi de lucru, că am o gramadă de probleme de rezolvat.
Hai cu mutatul
De când mă ştiu, m-am mutat o singură dată mai serios aşa. Adică am plecat din apartamentul unde strânsesem câte şi mai câte şi am venit să stau o vreme (doar până termin facultatea 😉 ) la Sorin. Da, exact, despre soţul meu vorbesc.
Cum credeţi că se muta un student pe vremea aia? Păi ce, apelează el la firme specializate pentru transport mobila? Are el un plan în ceea ce priveşte mutarea? Nu. Sau cel puţin, eu n-am avut.
Mai era o lună şi jumătate până la licenţă şi proprietarul apartamentului în care locuiam ne-a anuntat ca trebuie să eliberăm casa, pentru că i se întorcea fata din străinătate şi era casa ei. 🙁
Bine v-am regasit!
Mai tineti minte cand v-am spus ca trebuie sa plecam la Zagreb? Hmm, calatorie mai cu peripetii ca asta, mai rar.
Deocamdata va spun doar atat: am ajuns cu bine acasa. 🙂 Cand am sa-mi fac curaj o sa va spun si povestea, pe bucatele normal pentru ca e mult prea lunga…
Promit pe seara macar niste poze. 🙂
Impreuna pentru fiecare si in 2010
Stateam azi la coafor (btw, am niste suvite blonde noi, de moare lumea) si citeam intr-o revista despre Tincuta Baltag, sefa Fundatiei Dinu Patriciu, al carui blog il citesc din cand in cand. Imi place de ea pentru ca a fost exact ca si copiii pe care incearca azi sa-i ajute…
Sa revenim, va spuneam ca stateam la coafor si imi amintesc ca azi (joi) trebuia sa fiu la Ciuruleasa in judetul Alba, unde impreuna cu reprezentantii programului “Impreuna pentru fiecare” al Rompetrol printre care si Oana Nastase, Communication & Corporate Affairs Director, sa asistam la inaugurarea dispensarului din sat, acum complet renovat pentru ca a fost unul din cele 16 proiecte din 2009 ale programului. Acum, daca eu n-am putut sa fiu acolo nu va inchipuiti ca oamenii nu si-au vazut de treaba si n-au dat in folosinta cladirea proaspat aranjata. Un batran din sat chiar le spunea voluntarilor: “va felicit pentru ce faceti, si eu cand am fos tanar am participat la schimbarea acoperisului dispensarului – e bine ca se fac lucrari de reparatii pentru ca avem nevoie de dispensar si de doctor acum la batranete”.
Excursia şi banii
E cineva care să nu fi fost măcar odată în excursiile cu colegii organizate în scoală? Doamne, ce bucurie era pe mine de fiecare dată când se ivea ocazia asta. Deşi mă plimbam şi cu ai mei prin tot felul de locuri, deşi mă lăsau, fară excepţie, în toate excursiile în care vroiam să merg, totuşi, de fiecare dată, înainte de plecare într-o excursie, aveam insomnii. 😀
Zilele trecute au venit fetele şi ne-au anunţat că ele se duc în excursie pe 12 mai şi că au nevoie de 20 lei ca să achite. M-am uitat nedumerită la ele şi le-am întrebat dacă ele au cerut cuiva voie pentru a merge în excursia asta. Hmm, nici vorbă. Fetele s-au înscris pe lista cu excursionişti, fără să ceară voie (ştiu că de obicei le lăsăm, dar asta nu-i o scuză).
Au venit desigur şi explicaţiile lor: “Ne-am bazat pe banii noştri şi ştiam că voi ne lăsaţi.” Hahah, hai să vă spun cam cum stă treaba cu “banii noştri”. Au ele un plic cu 100 de lei, pe care îl ţin de rezervă. Iniţial, banii aia au fost puşi acolo din alocaţia lor, dar de atunci şi până acum s-au cheltuit de mii de ori. De exemplu dacă trebuie să meargă la ziua unui prieten şi sunt anunţate din scurt, au banii ăia să poata lua repede cadouri. Dacă se cheltuiesc, atunci tati îi completează, şi de fiecare dată ele au plicul cu suta, cu care ne mai şantajează câteodată la cumparaturi când vor ceva şi eu nu-s de acord. Îmi spun să le iau, că-mi restituie ele banii din plicul lor. 😀
Amor la Roma
Printr-un trafic care credeam ca ma va inghiti la un moment dat, am ajuns aseara pe la 18.15 (adica fix la cat trebuia 😀 ) la imprietenirea de la film, un obicei de acum, unde urma sa vizionam ca niste VIP-uri avanpremiera filmului Amor la Roma, adus in Romania de Forum Film.
Ii multumim Terezei Varlan pentru ca a fost o gazda exemplara, ca de obicei, si pentru ca ne-a inmanat fiecareia dintre noi cate o bratara magica, aducatoare de dragoste. 🙂
Am ras, am glumit, am mancat, am baut, am vazut filmul si am avut o seara pe cinste.
Vineri plecam la Zagreb
Cu masina. :D. Am hotarat asta inainte de a veni norul de cenusa, asa ca ma felicit inca.
Plecam in interes de serviciu, evident. Nu ne-am permite sa lasam totul balta si sa plecam intr-o excursie de placere, la sfarsit de saptamana. Nu. Dar sa incercam sa scoatem cat mai multa placere din drumul asta, lung si probabil obositor, putem. Spun probabil pentru ca am fost odata cu masina din Bucuresti pana dincolo de Barcelona, adica vreo 3500 km fara sa oprim pentru dormit, nicaieri. 😀 Bine, eram mai tineri si mai nelinistiti. Acum vom vedea.
Plecam vineri dimineata pe la 4 din Bucuresti, si intentionam ca pana-n 17.30 sa fim la Zagreb. S-o putea, nu s-o putea, noi nu putem decat sa incercam. Daca ai fost si/sau ai idee de drum de popasuri (pentru intins oasele si reimprospatat cafeaua), da-mi de stire. . Ca or sa fie si neprevazute asta-i clar, dar nu strica niciodata sa stii la ce sa te astepti, macar in parte.
Am bicicleta mea?!
Voi ştiţi că îmi plac bicicletele, şi dacă nu ştiţi, aflaţi acum. Hotcity împreună cu MBike organizează un concurs care are drept premiu, cum altfel, o bicicletă. De fată. Frumoasă, frumoasă. Nu fata, bicicleta.
Pentru a putea participa, trebuie să scrii un articol, în care să povesteşti ce aventuri ai avut sau vrei să ai cu bicicleta cea noua, şi să-l trimiti la redactie@hotcity.ro. Câştiga povestea cu cele mai multe vizualizări.
Acum ceva timp am avut şi eu, ca toata lumea, o aventură demnă de povestit, cu bicicleta, pe care am scris-o pentru concurs aici. Vai, ce-am mai pătimit atunci…