fără toane

Cap. I (fragment)

În odaia mică din capătul culoarului, în fiecare zi se auzeau glasuri de copii, care se estompau spre seară, când la flacăra lumânării aceştia îşi făceau lecţiile. Curentul le fusese tăiat acum o lună  pentru neplată şi de câteva zile nu mai aveau nici apă, din acelaşi motiv.  Blocul în care locuiau era unul select, situat aproape de centrul oraşului. Culoarele erau bine luminate, şi uneori, bunica deschidea uşa de la intrare, pentru ca un fir de lumină să poată pătrunde în camera în care copiii citeau şi scriau.

Parinţii încercau să nu facă o tragedie din lipsurile pe care erau nevoiţi să le îndure,  şi le spuneau copiilor în fiecare zi că ei, de fapt,  fac un experiment: vor să le arate şi lor cum au copilărit bunicii.

Ţaţa Didina, bunica dinspre tată a copiilor, stătea chircită cât era ziua de lungă, pe un scăunel lângă geam, privea strada şi asista tăcută la minciunile pe care părinţii le îndrugau copiilor. Nu era de acord cu ceea ce făceau ei, dar nici nu se împorivea. La urma urmei sunt copiii lor şi ei şi-i vor creşte, de asta era sigură, cum vor crede ei de cuviinţă.

Ea pe ai ei nu-i minţise şi uite că se înţelegea bine cu Darius chiar şi acum când nu mai era un băieţel blond cu părul mereu un pic cam lung pentru vârsta lui. Câştigase şi aprecierea nurorii sale Kati, probabil pentru că nu se împotrivise ca Darius să o ia de soţie. Nici n-ar fi avut de ce să fie împotrivă. Kati (Ecaterina) era o fată de familie bună, crescută exemplar de părinţi şi şcolită prin ţări străine. Aşa o noră şi-ar fi dorit ele, toate ţaţele de prin cartier, da’ Darius al ei a fost mai deştept şi a luat-o el acasă pe Ecaterina. Aşa i-o prezentase mamei când venise  la cină cu ea în seara aceea de iarnă.

Trecuseră de atunci zece ani cu bune şi cu rele, exact în ordinea asta.

La început toate le-au mers  din plin. E adevărat că au locuit întotdeauna cu Didina, dar asta nu a fost un lucru rău nici pentru ei nici pentru femeie. Copiii  au avut încă de mici o  bunică aproape, mai ales că au venit unul după celălalt, mai întâi Maria, apoi peste un an şi jumătate Rareş si in urma cu trei ani Iuliana, mezina.

Părinţii aveau servicii bune. Darius era ofiţer şi o cunoscuse pe Kati la ambasada României din Finlanda,  la care fusese numit ataşat militar pentru câteva luni, acum doisprezece ani. Nu-i fusese ușor să obțina postul acela, pentru că erau preferați bărbații căsătoriți. Era nevoie ca și soțiile să aiba cateva calități. Au făcut totuși o excepție în cazul lui, nu numai pentru calitațile evidente pe care le avea, ci și datorită determinării cu care luptase  pentru  postul acesta. S-a dovedit astfel odata în plus că dacă trebuie să întanești pe cineva, toate se vor aranja în așa fel  încât întâlnirea să aibă loc.

Darius era un barbat prezentabil căruia haina militară îi înăsprea uşor trăsăturile. Semăna cu unchiul lui Tudose, care fusese tot ofiţer, dar care îşi găsise sfârşitul pe front şi în locul lui sosise acasă un steag şi o medalie aurie.

…………………………..

Despre Ecaterina