fără toane

De alaltăieri începând cu ora 23.00 şi pana azi-noapte la 2.00 n-am avut curent eletric.

Nu-i bai, că oricum stăm într-un cătun depărtat de civilizaţie, în care oricum energia electrică ne ajută doar să urmărim telenovele şi să ne uitam la acces direct…

Nu frate!!! Stăm în Bucureşti, chiar într-o zonă oarecum industrială, unde lipsa energiei duce la pierderi de bani.

Acum, nici nu vreau să fiu absurdă şi să nu înteleg că “s-a împuşcat un cablu subteran”, dar să spui că se remediază până la 6.00, apoi pâna la 10.00, 13.00,17.00, 19.00, 23.00 şi aici nu mai ştiu că m-am dus la culcare, mi se pare o încercare disperată de a evita scandalul. Tactică greşită, eu zic că dacă ar fi spus direct “măi oameni buni, o zi şi-o noapte nu veţi avea curent, vedeţi şi voi cum vă descurcaţi”, ar fi fost mult mai bine, am fi mâncat toată mancarea din frigider sau şi mai bine,  am fi dat-o unor amărâţi, nu le-am mai fi chemat ieri pe lucrătoare la atelier, cu speranţa deşartă că va veni curentul şi vor putea începe să lucreze, ar fi avut şi femeile alea o zi liberă, am fi refăcut stocul de baterii pentru lămpile de rezervă, Doru, cel cu magazinul mare de la colţ, şi-ar fi pus marfa din frigidere într-o maşină frigorifică, Sorin ar fi trimis mailul ăla, cu oferta de care depinde activitatea atelierului pe urmatorii doi ani, de undeva din oras, ehe, câte n-am fi făcut… Dar aşa…

Colac peste pupăză, ca de, un necaz nu vine niciodată singur, fetele au azi inspecţie şi aveau de pregătit trei fişe cu fotografii, pe care ar fi trebuit să le scoată de pe net, plus că uniformele lor, spălate şi parfumate, erau necălcate, încât aseară când am adormit am vrut să le pun sub cearceaf (mi-a spus mie tata ca aşa făceau ei în armată, aranjau uniforma frumos sub cearceaf şi dimineaţa era călcată la dungă).

Până la urmă totul e bine când se termină cu bine, azi noapte, la 2.03 trecute fix, a revenit curentul electric şi a plecat definitiv somnul celor din casă. Fetele s-au trezit să-şi termine fişele, eu să calc uniforme, tata să-şi regleze televizorul cumpărat ieri (da bre, el şi-a luat televizor fix  în ziua în care nu avea electricitate acasă), mama să vadă dacă mai poate salva ceva din frigider şi Sorin să  verifice starea echipamentelor din atelier. Era o forfotă în casă pe la trei, încât nici n-ai fi zis că-i noapte.

Pe la cinci s-a liniştit din nou totul şi ne-am băgat iar la culcare. Peste o oră ne-am trezit din nou, mult mai greu de data asta, dar cică cu forţe proaspete pentru o nouă zi. Astăzi e miercuri, da?