Dacă ai 5 minute libere (ai face bine să le ai) citeşte asta. Apoi gândeştete şi dacă ai nelămuriri mai citeşte-o odată.
Gata, ai terminat? Are dreptate omul sau nu?
Eu zic că da, zic că sunt sute de români ca mine, care se pricep la toate şi la nimic. Asta după părerea mea nu-i bine deloc. Ştim să facem câte puţin din toate şi nimic perfect. Când spun nimic mă refer la chestii importante, nu la condusul maşinii (hahah, nici pe ăsta nu-l facem perfect) sau ciorba de lobodă. 🙁
(Visited 70 times, 1 visits today)
Am citit dar promoveaza o falsa problema, una specifica zilelor noastre: superspecializarea.
Pare aberant, dar cine are o baza larga de cunostiinte, face conexiuni rapide…. si, chiar daca acea persoana e talentata la desen, matematica o poate ajuta, “modeland” modul de percepere a realitatii… nu spun mai mult, e un domeniu vast de psihologie sociala.
Revin la articol.
E un punct de vedere si atat. Trecand peste limbajul folosit (poate tinerilor o sa le placa dar eu nu vad rostul vulgaritatii), nu spune ceva esential: oamenii sunt liberi ! Oricine poate invata orice.
Invatamantul e la pamant ?
E net, sunt carti, ai de unde sa iei informatie sa mergi mai departe. Nu ai cu cine sa discuti intr-un domeniu specific, extrem de mic ? E-mail peste ocean si discuti cu cine e fan in acel domeniu.
Ca invatamantul e la pamant, e doar o scuza pentru ca nimeni sa nu faca nimic. Cei care doresc, fac. Si sunt exact cei 10-15% din populatie, exact ca “dincolo”. Adica cei care o sa conduca…. iar restul ? Pai restul sa dea la sapa pentru primii 10%.
Multe s-ar mai putea spune, dar am sa inchei scurt si abrupt: nu se va schimba nimic, decat in mai rau. Cine vede tendintele spiritual-sufletesti ale acestui popor, o sa imi dea dreptate.
Iar atitudinea mea e una pasiv-indiferenta. Eu am fost la revolutie afara cerand libertate. Priveste in jur si ai sa vezi ce au facut oamenii cu libertatea castigata de mine si de cei care au fost atunci in strada – cam 10% din populatia tarii daca suntem realisti… restul doar au profitat.
@Darael- evident ca drepatea e undeva la mijloc. Eu nu pot avea o atitutine pasiv-indiferenta. Eu vad cum copiii mei n-au timp sa gandeasca, n-au timp sa se joace. Ieri aveau de scris la matematica 8 probleme cu puncte de la a la h, la romana 3 exercitii, dintre care unul era o compunere de o pagina si jumatate, de invatat un fragment de trei strofe din poezia “Furnica” de Tudor Arghezi, de facut o fisa pentru portofoliu la abilitati, de scris la franceza niste exercitii si inca ceva la stiinte, despre fauna si flora din Delta Dunarii.
Ce sa-ti spun, le-am incurajat sa-si faca temele, dar nu-i normal sa aiba atat de mult de scris si invatat de la o zi la alta. Ma rog, abilitati si stiinte n-au mai avut de saptamana trecuta, dar nu-s genul de copii care isi fac temele sau isi invata din timp. 🙁
Citisem deja. Da si nu.
“Da” cred ca e clar. Sa explic de ce “nu”.
Am ajuns la 26 de ani si mi-as dori sa stiu mai multe in mai multe domenii. Mi-as dori sa-mi fi facut mai mult timp pentru anumite pasiuni fara nici o legatura cu domeniul meu principal de interes. Nu sunt pentru a ne pricepe la toate si la nimic in acelasi timp dupa cum spui, insa ma ingrozesc cand vad ca unii oameni nu au deloc o cultura generala. De bine de rau, eu nu stau chiar asa prost. Stiu patru limbi straine, stiu o geografie de sa stea motanul in mustati, stiu sa deosebesc un Mantegna de un Botticelli, m-a pasionat sa ma uit la documentare de astrofizica si sa citesc mult pe tema asta, deci stau bine si aici, nu ma uit ca vita cand aud de bemol si diez, sau de Sheridan Le Fanu sau de Jean Paul Marat sau de valva mitrala sau de mai stiu eu ce. Si tot mi-as dori sa stiu mai multe. Nu vreau sa merg intr-o singura drectie si sa inchid cu lacate toate usile pe celelalte directii. Nu vreau sa fiu inculta. Am auzit perle de genul “Patagonia e un stat in America de Sud”. Mi-e groaza de ideea de a fi si eu asa.
Marea intrebare este cine si cand stie ce e bine? Copilul? Parintii?
Stiu ca in anumite perioade mi-as fi dorit sa scap de anumite materii care au ajuns sa-mi placa mai tarziu. Deci e totusi bine ca nu am avut optiunea asta. Apoi, eu in scoala am fost in primul rand buna la mate si la ceea ce intra la stiinte exacte in general. Dar in acelasi timp mi-a placut mult si m-am priceput mereu la desen. In liceu trimiteam desene de-ale mele cu concepte de masini pentru concursuri organizate de reviste precum AutoMondial. Si stiu ca ai mei si-ar fi dorit sa ma vada scapata de “porcarii de materii” precum desenul, care mie mi-a placut totusi mult. Si la care nu am facut doar pictura, acolo au intrat si ore de istoria artei care zic eu ca au prins bine la cultura generala.
@brrontozaurel- bre, io stiu ca tu ai fost (si esti) un copil special, dar nu toti sunt ca tine, adica marea majoritate nu-s asa. Eu acum n-am alta nemultumire, decat aceea ca niste copii de 10 ani is acaparati de teme pana noaptea tarziu. Parerea mea e ca unele lucruri, trebuie sa fie optionale nu obligatorii.
M-am tot gandit astazi la aceasta tema.
Intrebarea este… cui foloseste ca cineva sa faca ceea ce ii place, sa devina bun in domeniul sau ? Ma gandesc ca eu am facut ce mi-a placut, sa vindec oameni…. am ajuns chiar sa pot sa abordez afectiuni carora multi le pun eticheta de “cazuri incurabile”…. dar nimeni nu m-a invatat ca trebuie sa stiu si afaceri, si contabilitate, si inca 100 de chestii lumesti.
Pe mine m-a interesat sa vindec oameni.
Si azi traiesc din altceva. Ce conteaza cate stiu, cate pot, ce abilitati am ? Nu stiu sa ma “vand” asa ca tot ce stiu nu valoreaza nimic. Ma rog, din punctul de vedere al societatii in care traim.
Nu e ciudat cum eu, cu 25 ani de studiu si pregatire in domeniul vindecarii oamenilor caut sa mananc din alte activitati si am lasat medicina ? Nu numai invatamantul e la pamant, ci toata societatea este, toate valorile sunt rasturnate…. da, invatamantul este doar un caz particular.
@Darael- ooo, cat de adevarat este ceea ce spui. Poate ca totusi n-am fost invatati sa delega sarcinile. In mod normal tu n-ar fi trebuit sa stii sa te vinzi, sa-ti faci contabilitatea sau sau sa-ti faci curat in cabinet. De asta ar fi trebuit ca treburile astea sa fie facute de cei care se pricep la ele. Gandindu-te ca pe langa ce stii tu sa faci mai bine mai ai de rezolvat inca 100 de chestii, nu-mi spune ca concentrarea iti este 100% pe cel care-i mai important. Evident, e mult de discutat, cu argumente pro si contra, pacat ca tu ai ales sa-ti castigi existenta din altceva, si nu din ceea ce faceai cu mare pasiune. 🙁
De mica am tot avut complexul asta – vorbind cu o matusa din NY ma tot intrebam de ce aia au succes dupa scoala chiar dc nu stiu unde e Romania si noi invatam toate prostiile si nu stim de fapt nimic. Ei sunt pragmatici, au un interes in om, noi nu. Noi avem interes in paine si circ, atat si nimic mai mult, fara pretentii. Si ce daca eu am vrut sa ma fac designer vestimentar dar parintii nu au avut bani de meditator la desen? Si ce daca acum nu am iar bani sa fac o facultate care sa-mi deschida o portita catre visul asta dar iar n-am bani? Sunt de acord ca in primii ani copiilor sa li se dezvolte nitel cultura generala, dar intr-un mod in care inca noi nu stim. Nu supraincarcandu-i, ci bagandu-le in capusor in joaca si intr-un mod atractiv. Dar cine sa le bage asta colea la creieras daca nu profesorii?! A, cineva ca tatal meu de exemplu… mor de ras, el traieste de pe o zi pe alta pur si simplu. Are banutii pe care ii am si eu, iar experienta difera cu niste zeci de ani.
Acum cica la gradinite le descopera din timp abilitatile. Bun, fii-mea a luat niste premii si sa nu fiu carcotasa, poate voi avea intelepciunea sa o directionez spre ce ii place si ei si mie. Daca va fi posibil material. Daca va mai avea timp printre lectiile care spui ca ne asteapta sa ne ocupe toata ziulica si sa ne indeparteze cheful de invatat. Dar incerc sa fiu optimista.
Doctorii… e criminal ce se intampla cu ei. Am si eu o prietena doctor si stiu multe povesti, ideea e ca tre sa fii ori nesimtit ori pilos ori lipsit de principii sanatoase ca sa ajungi undeva. O spun cu mana pe inima. Dar e tare pacat ca un doctor care mai e si pasionat (asta chiar e f rar!) sa renunte la asta pentru ca nu poate razbate in jungla. Eu zic ca exista cursuri de contabilitate, d emanagement, nu stiu, care ar putea sa ajute mult. Trebuie luptat. E tare pacat sa pierdem in lupta cu nebunii.
Eeee…. am rezolvat usor problema concentrarii 100%. Mie imi place sa ajut oameni, asa ca atunci cand ajut pe cineva, il ajut si “uit” orice altceva. Pur si simplu atunci sunt doar eu, omul si problema lui…. dispar lucrurile jenante numite bani, taxe, impozite, orice altceva. Importanta e doar sanatatea omului, nimic altceva.
Doar dupa ma “intorc” in lumea reala…. da, e chiar simplu.
Dar delegarea nu merge, sau la mine nu a mers. Ar fi trebuit sa castig suficient de mult astfel incat cei care sunt delegati sa fie platiti…. ceea ce nu se intampla.
Acum, detasat fiind, sunt si eu surprins ca Zambesc si ma Bucur in fiecare zi. In fond, nimic altceva nu conteaza; e primavara.
@Dili- da, e important sa nu ne dam baturi si sa ne bucuram, vorna lui Darael, e primavara. 🙂
@Darael- 🙂