Trebuia să aducem fiecare câte 10 lei şi să ne îmbrăcăm în pionier. Făceam poze din alea ovale, de care văzusem că-şi pun oamenii pe cruci în cimitire. Da, când eram mici ne plăcea să ne uităm la pozele de pe cruci, în timp ce bunica era în biserică la slujbă.
Revenind, la şcoală venea un fotograf pentru a ne face poze ovale, pentru ziua mamei. Neapărat îmbrăcaţi în costume de pionier. Asta era, probabil, culmea eleganţei.
Ţin minte că într-un an, Laurenţiu (fratele meu) luase, cu o zi înainte de poză, o căzătură care-i lăsase un semn, cât toate zilele, pe nas. De ce ar fi vrut o mamă să primească de 8 martie o poză cu copilul ei mutilat şi îmbrăcat în pionier?