Dacă ai 5 minute libere (ai face bine să le ai) citeşte asta. Apoi gândeştete şi dacă ai nelămuriri mai citeşte-o odată.
Gata, ai terminat? Are dreptate omul sau nu?
Eu zic că da, zic că sunt sute de români ca mine, care se pricep la toate şi la nimic. Asta după părerea mea nu-i bine deloc. Ştim să facem câte puţin din toate şi nimic perfect. Când spun nimic mă refer la chestii importante, nu la condusul maşinii (hahah, nici pe ăsta nu-l facem perfect) sau ciorba de lobodă. 🙁
Ca de obicei melodia nu are legătură cu subiectul de azi.
De aproape 5 ani fac în fiecare zi acelaşi traseu dimineaţa şi mă gândeam că nimic nu mă mai poate surprinde de-a lungul lui. Ştiam că pe la jumătatea drumului, undeva pâna în intersecţia de la Muncii, într-o casă mare, îşi are sediu o firmă de pompe funebre. Pentru că scrie cu litere uriaşe POMPE FUNEBRE şi cum vă spuneam trec tot timpul pe acolo am vazut-o, logic.
Azi a inceput saptamana mare, n-am tinut pana acum post, n-am sa tin nici de acum in colo, stiu, sunt o pacatoasa. In schimb, in afara de faptul ca mananc orice, incerc ca pe celelalte planuri sa respect ce zice scriptura. A, in afara de partea cu sexul. Nici pe asta nu o tin, stiu, sunt pacatoasa pacatosilor.
Dupa ce ca iarna inca n-a plecat definitiv, a picat anul asta si Pastele devreme. Parca in alti ani aveam de ales intre pantofi si sandale pentru ziua de Paste, anul asta ma gandesc, in cel mai fericit caz, la niste ghetute. 🙂
Asa cum ati aflat din poze, am fost vineri la workshopurile despre blogging, organizate cu ocazia roblogfest 2010.
Mai intai, ca sa inteleaga toata lumea ce-s astea, o sa va spun ca la intalnirile de acest gen, bloggeri cunoscuti si persoane cu experienta in comunicare si social media impartasesc din experienta lor si incearca sa le explice astora mici si foarte mici, cam care-i treaba cu blogurile de succes. Atrag atentia asupra greselilor pe care le fac constant blogerii incepatori, gen: scriem de-o luna si cerem link la zoso sau il intrebam pe budda cum sa facem bani din blog, asta tot cam la 30 de zile de la lansarea blogului pe o platforma gratuita, evident, timp in care am scris 5 articole si n-am avut niciun comentariu. 😀
Pentru a indrepata toate astea, Dragos Novac a avut initiativa de a organiza, anterior petrecerii anuale a bloggerilor, roblogfest, o intalnire intre mari si mici pentru a le da si celor mici posibilitatea de a invata, de a se intalni cu cei mari si de a vedea cam cum se intampla lucrurile acolo sus. De blogosfera vorbesc. 🙂
Nu, n-a inceput inca dezmatul, doar s-a pus online-ul la cale, intr-un workshop premergator petrecerii. Deocamdata va arat poze, de povestit cum a fost am s-o fac, poate, mai tarziu:
Gata. Mi-au trecut toanele rele, au revenit cele bune. Am închis necazurile într-o cutie mica şi am acum o cutie nouă şi mare pe care vreau să o umplu cu lucruri frumoase.
De câteva zile caut să comand un pat supraetajat pentru camera fetelor. M-au înnebunit de cap cu asta şi am zis că merită să-l primească de Paşte, in loc de papusa chicco bello. 😀
Ieri, în sfârşit, am găsit pe cineva care nu mi-a spus direct că nu mai sunt (paturile sunt făcute undeva în Ungaria dacă nu mă înşel). Omul mi-a promis că încearcă să mi-l trimită până-n sărbători, mi-a facut şi reducere pentru că nu are culoarea pe care am vrut-o eu, etc.
Bună dimineaţa,
S-au adunat multe şi am draci. Bine, eu zic că-s toane, iar de data asta îs toane rele.
Toate mi se par pe dos şi mă dor rinichii. Încă mi-e somn, săptămâna nu se mai termină şi în weekend cică plouă iar. Grrr.
De alaltăieri începând cu ora 23.00 şi pana azi-noapte la 2.00 n-am avut curent eletric.
Nu-i bai, că oricum stăm într-un cătun depărtat de civilizaţie, în care oricum energia electrică ne ajută doar să urmărim telenovele şi să ne uitam la acces direct…
Nu frate!!! Stăm în Bucureşti, chiar într-o zonă oarecum industrială, unde lipsa energiei duce la pierderi de bani.
Acum, nici nu vreau să fiu absurdă şi să nu înteleg că “s-a împuşcat un cablu subteran”, dar să spui că se remediază până la 6.00, apoi pâna la 10.00, 13.00,17.00, 19.00, 23.00 şi aici nu mai ştiu că m-am dus la culcare, mi se pare o încercare disperată de a evita scandalul. Tactică greşită, eu zic că dacă ar fi spus direct “măi oameni buni, o zi şi-o noapte nu veţi avea curent, vedeţi şi voi cum vă descurcaţi”, ar fi fost mult mai bine, am fi mâncat toată mancarea din frigider sau şi mai bine, am fi dat-o unor amărâţi, nu le-am mai fi chemat ieri pe lucrătoare la atelier, cu speranţa deşartă că va veni curentul şi vor putea începe să lucreze, ar fi avut şi femeile alea o zi liberă, am fi refăcut stocul de baterii pentru lămpile de rezervă, Doru, cel cu magazinul mare de la colţ, şi-ar fi pus marfa din frigidere într-o maşină frigorifică, Sorin ar fi trimis mailul ăla, cu oferta de care depinde activitatea atelierului pe urmatorii doi ani, de undeva din oras, ehe, câte n-am fi făcut… Dar aşa…
Ieri am primit pe mail de la coana zoitzica un text care mi-a placut mult. Initial am avut impresia ca l-am mai citit, dar imediat mi-am dat seama ca nu, nu l-am mai citit, doar l-am trait, de la inceput pana a sfarsit. 🙂
Redau textul asa cum l-am primit, si cu scuze pentru autorul necunoscut, va spun ca oricare dintre cei care se regasesc in el, l-ar fi putut scrie fara doar si poate:
Noi, cei nascuti la inceputul anilor 50, 60 si cei nascuti in anii 70, vedem acum in anul 2010 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Avem amintiri despre primii pasi pe luna, despre razboaie sangeroase, avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.
Am petrecut un weekend linistit, la tara la parinti. Desi in alti ani pe vremea asta totul era verde, acum abia daca se vedea iarba pe ici pe colo in curte. Dar ce sa va povestesc eu, mai bine va arat niste poze:
Atunci am ajuns:
