fără toane

Azi am vrut să vin pe jos. Nu mi-a ieşit că n-am cizme de cauciuc. Am luat maşina şi bine am făcut. Şoselele erau pline de apă dar asta n-ar fi aşa rău, dacă excludem găurile din asfalt care acum, acoperite cu apă nu se mai văd şi devin adevarate capcane pentru oamenii şoselelor. mai rău am văzut că a fost azi pentru pietoni.

Trotuare pline de apă, treceri de pietoni care nu se văd şi staţii de tramvai  super-aglomerate. Eu, de obicei, nu prea dau atenţie pietonilor decât atunci când sunt pe trecere dar azi, îmi era aşa milă de oameneii pe care îi vedeam cu cizmele (altfel îmblănite bine) din care se scurgea apa… Cum să ajungi la lucru deja murat?

Ferice de domnişoarele pe care le-am văzut azi cu cizmele alea de cauciuc cu floricele. Dacă aveau în geantă şi o pereche de pantofi “pentru la birou” ele chiar au fost cele mai câştigate.

Eu am parcat maşina pe strada unde firma la care lucrez are sediul şi a trebuit să merg pe jos maxim 20 m. Mi-am udat ghetele cât să nu fiu nevoită să mă întorc acasă sau să mă încalţ cu sandalele, pe care le port de astă vară în potbagajul maşinii. 🙂

Edit later:

Un prieten îmi scrie pe mail dimineaţă:

Eu ii doresc tot binele din lume soferului de jeep, nascut si crescut prin ceva cur de Berceni si mutat acum cand are bani in Cartierul Francez, care m-a stropit din cap pana-n picioare pe Sos Nordului! De pe ochelari pana in soseste sunt plin de apa! Sper sa-i mearga bine in continuare si sa aiba parte de o zi cat mai buna!