Să vopseşti cămăşi nu-i treabă uşoară, mai ales când nu-s ale tale şi orice greşeală te costă. De fapt am vopsit doar părţi din cămăşi, bucăţi de material care lipite, pardon cusute, între ele, vor forma o cămaşă. O cămaşă vopsită personalizată.
Am făcut asta de multe ori, deşi nu-i asta meseria mea, da-i afacere de familie. 😀
Spre deosebire de statul zilnic la birou, cu sau făra treabă, spre deosebire de încheierea tranzacţiilor cu mărfuri făcute de alţii, treaba asta cu vopsitul şi cusutul bucăţilor de material îţi ofera alte satisfacţii. Mie cel putin aşa mi se întamplă.
Să văd că iese din mâna mea ceva mişto, că ştiu ce fac acolo şi că fac bine treaba, îmi dă energie şi curaj să mă înham la treburi şi mai şi.
Mi-am adus aminte acum când am inscripţionat materialul ultima dată, cam cum făceam noi treaba asta la începuturi, adică acum vreo 8 ani. Vai de mine, ieşeau tricourile sau gecile pe care le făceam urâte foc. Din 100 făcute dacă erau două-trei impecabile. Pe astea le puneam deasupra. 😀
Aveam atunci un sentiment nasol, de neputinta, de frustrare, vă daţi seama. Făceam retuş după retuş dar nici după asta nu era cine ştie ce. Cineva ne-a încredinţat o treabă, noi ne-am asumat răspunderea şi rezultatul era varză. No, şit. Cu toate astea, niciodată, nimeni nu a refuzat o comandă, pesemne că şi pretenţiile clienţilor la vremea aia erau mai mici, pe când acum…
O singură dată am zbârcit-o rău. Am făcut nişte şepci, vreo 200. După ce că şepcile erau hidoase, clientul a crezut că personalizându-le, le mai ia din urâţenie. Ghinion. Au ieşit atât de oribile, încât le-a platit şi nu le-a mai luat. Toată familia noastră, până la rudele de gradul trei, a primit atunci câte o şapcă din aia. Ţin minte că aveam pe vremea aia nişte lucrători care ne construiau casa şi le-am dat la toţi şapcă inscripţionată. Mama se uita la ei şi zicea: “Ptiu maică, da’ frumos vă stă!”
Ehee ce vremuri. Acum totul iese brici. Nu tu emotii, nu tu stres, doar precizie şi numărătoare. Câteodată mă apucă dorul de retuşat. Noroc că-mi trece repede. 😉
Ca pe timpu’ lu’ Nea Nicu cand scriam “adidas” cu sablon si pasta de dinti/crema de ghete :))
@nicu- haha, asa faceai? Am vazut ieri un tricou cu sigla adidas sub care scria “adidaşi”. Era facut la misto, desigur. 😀
@ Nina
Pai altfel cum!! faceam sigla si scrisul pe foaie de mate…eram artist! 😛
@Nicu- tu si acum tot artist esti. 🙂
off-topic: ne vedem diseara 🙂
on-topic: te-as recunoaste mai repede daca ai avea o seapca d-asta 😉
@coana zoitzica-
off topic- am invitatia ta, ne vedem, vorbim
on topic – nu mai am bre niciuna ca iti aduceam si tie una. 😀
cum pot vopsi niste camasi negre patate de talc la subrat?
@dan- imi pare rau nu stiu cum se face, noi nu vopsim camasi in sensul in care ai inteles tu, ci doar le facem si le inscriptionam(vopsim 😀 ).
am inteles ca se gasesc pe piata niste sticlute cu vopsea… stiti ceva in privinta asta?
@dan- nu stiu. 🙁