Constatarea amiabila de accident

Era o zi insorita de iarna. Zapada trecuse si odata cu ea si drumurile alunecoase erau de mult apuse/uitate. Oamenii pe  strazi pareau pierduti in griji dar pentru mine ziua incepuse promitator. Sa zicem ca era ieri. 😀

Trebuia  sa ajung la Unirii sa dau comanda de un tricou cu mesaj pentru unul din colegi. Mancasem deja bomboanele si era frumos sa-l rasplatim cu ceva concret.

Conduceam minunea mea de spark cu mare voiosie, aş spune chiar “fluierând”. La un moment dat, vad ca vrea sa iasa de pe o straduta, de undeva din spatele unor blocuri, o dubita peugeot. Omul de la volan a oprit sa se asigure. Eu trec. Nu de tot. Apuc sa trec doar cu botul masinii ca de restul s-a agatat dubita. Si mi-a zgariat toata partea dreapta. Usor, dar zgariata si pe alocuri indoita. Tot usor. 😀

Continue reading Constatarea amiabila de accident

13 ianuarie

In Targoviste stateam la bloc. 33B. Vis a vis de blocul nostru era un altul. 33A. Stateam la etajul trei si numele nostru de familie era Nedelcu. In blocul celalalt la etajul trei, intr-un apartament pozitionat fix ca al nostru, era o alta familie al carui nume de familie era tot Nedelcu.

Va dati seama ca toate scrisorile noastre se duceau la ei si majoritatea scrisorilor adresate lor veneau la noi, da?

Cand m-am mutat acolo in bloc (aveam vreo 10 ani), printre primele prietene pe care mi le-am facut a fost Adriana Nedelcu, Anduţa, cum ii spuneam noi. Era o fetita lunga si desirata, bronzata frumos in cantonamentul petrecut la mare. Facea baschet si era un pivot excelent. Era un fel de lider al copiilor din fata blocului. Daca Anduţa zicea ca jucăm castel, apăi asta jucam.

Continue reading 13 ianuarie

Tu cum îi spui soacrei?

soacra si noraVerile le petreceam cu precădere la bunici, la ţară.  Bunica din partea tatălui, cu care îmi petreceam prin curte mare parte din zi, mi se plângea la un moment dat că nurorile ei (are trei băieţi)  nu-i zice niciuna “mamă”. Îmi spunea că dragostea ei pentru cea care i s-ar adresa aşa, ar creşte într-o clipă şi ar face-o fericită. Că cea mai mare dorinţă a ei era asta şi că o doare când le vede cum tot evită sa o strige în vreun fel, doar ca să nu fie nevoite să-i spună “mamă”.

Acum eu, cu mintea mea de copil, mă gândeam că aş putea vorbi cu mama, să-i spun chestiile astea aflate de la bunica, şi să o fac pe ea nora favorită. Ce era aşa greu să spui un cuvânt (ca doar nu te doare gura), care l-ar putea face fericit pe celălalt?

Nu mai ştiu dacă i-am spus sau nu mamei atunci chestia asta, însă mie mi-a rămas în minte (m-a pregătit oarecum pentru ce va urma) şi atunci când a fost rândul meu să fiu noră, n-am avut nicio reţinere şi m-am adresat direct cu apelativul “mamă” când a trebuit să-mi strig soacra. Să va mai spun că-s nora ei preferată? (ok, sunt singura ei noră dar asta-i nerelevant 🙂  )

Continue reading Tu cum îi spui soacrei?

Azi fac chec

nufar pe apaAm facut ieri si mi-a iesit excelent. Nu am apucat insa sa-l gust. Abia ce l-am scos din cuptor si-au tabarat ai mei pe el, de ziceai ca-i cel mai bun chec din univers, l-au taiat cald, l-au mancat cald si-ar mai fi vrut. Azi fac doua si poate apuc sa fac o poza inainte sa dispara.  Apoi daca doriti va dau si reteta, care acum e secreta. O am de la Natalia care o are de la o colega care o are…

Pana atunci va las cu nufarul de azi. Nu, nu mi-a trecut.

Edit later:

Continue reading Azi fac chec

Leapsa

1.Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la 18 şi scrieţi aici al 4-lea rând

Woodward il intreaba inca o data cum ajunsese sa se implice in acest caz. – Toti oamenii presedintelui- Carl Bernstein & Bob Woodward

2.Fără să verificaţi, cât e ora?

10.30

Continue reading Leapsa

Loto ne dă şanse

nufar mov

Legenda WC-ului public din Brăila spune că, un bărbat a jucat o viaţă întreagă, săptămână de săptămână 6 numere la loto.

Era singura lui speranţă pentru o viaţă mai bună. În timp ce treceau anii şi el juca perseverent, s-a căsătorit,  a făcut un copil, la educat şi însurat, i-a murit nevasta, i-a murit şi băiatul pe la 56 de ani (vârsta fiului), lăsându-l fără moştenitori, şi-a pierdut toţi fraţii, etc. Omul nostru era însă

Continue reading Loto ne dă şanse

Pentru cei care nu fac nimic

sapand transeeNiciodată nu suntem mulţumiţi. Tot timpul avem impresia că merităm mai mult, că am fost nedreptăţiţi şi că suntem ignoraţi când noi vrem atenţie şi recunoaştere.

Chiar şi cei mai bătăioşi dintre noi, cei care chiar încearcă să “schimbe lumea” se lasă uneori copleşiţi şi cred că au făcut destul.

Nu vă mai spun de cei ce au impresia că nu-i normal că biroul în care stau nu are vedere la pădure sau la ocean.

Continue reading Pentru cei care nu fac nimic

Căzătura

Acum trei ani, la începutul verii eram cu rolele prin Herăstrău. Toţi patru. După ce ne-am plimbat fo două ore la liber sau controlat, am mâncat îngheţată, am băut suc şi am admirat peisajul, ne îndreptam spre ieşire. Parc aglomerat, sâmbătă după amiază, caldură mare, veveriţe pe alei, noi fără griji, patinam haotic.

Maşina noastră era parcată undeva în pantă, la ieşirea din parc. Coboram panta lejer, când văd copilul Iulia trecând pe lângă mine într-o viteză ce mie mi s-a părut extrem de mare. Ţipa: “mamiiiii!”. Mintea mea bolnavă a procesat că ea are nevoie urgentă de ajutor şi vă daţi seama, fără să stau pe gânduri, am pornit după ea, tare de tot. În pantă. Credeam că nu se poate opri şi are nevoie de ajutor. 🙁

Am ajuns-o rapid, am smucit-o din mers şi am aruncat-o pe o bancă de pe marginea aleii, dupa care, în loc să mă concentrez să mă opresc şi eu, mi-am întors capul să văd dacă e ok copilul. Moment în care s-a întâmplat ceva la picioarele mele, rolele nu m-au mai ascultat şi fara prea lung preludiu, am văzut copacii învârtindu-se deasupra mea şi m-am prăbuşit brusc pe buci, ca să nu zic noadă şi apoi pe spate.

Continue reading Căzătura

Încercarea moarte n-are

nufar albastru

Ca absolut toată suflarea (cel puţin feminină) a planetei, m-am hotărât că ar fi cazul să încep să mănânc mai puţin şi să fac mai multă mişcare. Asta, cu mâncatul mai puţin, cred că am s-o rezolv relativ uşor, însă ce să fac cu mişcarea?

Am acasă o bicicletă din aia medicinală. Păi ce, am mai urcat pe ea de un an şi ceva? Da’ e mişto. Portocalie. Dă bine în cameră…

Continue reading Încercarea moarte n-are