Drumul spre şcoală

Căciula îi acoperea fruntea aproape în întregime. Ochii pe jumătate deschişi pe jumătate fardaţi încercau să găsească poteca, o misiune oarecum dificilă pentru că poteca nu exista, dar se putea face uşor. Pui pas dupa pas prin zăpada pufoasă şi-i gata poteca.

În spatele ei, două mogâldeţe cu cizmuliţe până la genunchi şi fularele trase  sub ochi, călcau pe urmele mari, lăsate de bocancii mamei. Încă nu se luminase complet.

……………………………………………………………………………………………………………

De doua zile copilele mă roagă să mergem pe jos la şcoală. Dorinţa asta a lor e mult mai veche, dar acum zăpada a amplificat-o până întracolo, încât să mă aducă pe mine în stare să plec la şapte dimineaţa cu ele pe jos. Azi.

A fost de vis. Visul n-a durat mult, doar până la colţul strazii, când deja ne îngheţaseră degetele de la picioare şi mai aveam de mers încă mult. Şcoala e cam la 1 km depărtare de casa. Am fost un fel de deschizători de drumuri. Noi şi câinii. Noi tăceam. Doar câinii, treziţi mai devreme ca noi, lătrau din când în când.

Strada şcolii, ca şi a noastră, era ninsă şi neatinsă. Câţiva copii ne urmau călcând apăsat. Încet, încet strada se anima.

Ne-am despărţit în faţa şcolii, după ce le-am scuturat pe fete de zăpadă şi le-am întrebat dacă le-a plăcut drumul pe jos. Mi-au răspuns:

– Nu prea, dar să sperăm că la plecare, vine tati să ne ia cu sania. 🙂

(Visited 34 times, 1 visits today)
viatanomada

Super Nina,dar sper ca te-ai intors dupa masina ca sa te duci la serviciu.Parcul din fata blocului era imaculat,o placere pentru copii.Si mie imi place zapada tare mult dar cand vine ROSAL-u’ si pune zapada pe locul meu de parcare platit si curat ma apuca nebunia,la fel si pe vecinii mei iar cei de la Politia Comunitara ne-au zambit amabil si s-au carat.Acum dimineata tott ingropate proaspat in zapada ne-am gasit masinile,tare amuzant a fost.

nina

@viatanomada- nu m-am intors. Masina am lasat-o de aseara in fata firmei, asa ca… am gasit-o dimineata plina, plina de zapada. Ma duc acum la pranz la dezapezire. 😀

morena

Cum o fi sa ai ceva la 1 km departare de casa? *sigh*.
Era sa raman blocata in parcare azi de dimineata. Noroc ca eram cu Mister, si a dat la lopata, ca eu imi bagam picioarele. Era atata zapada…I had enough!!!

P.S Tot tati e mai bun, huh?

brontozaurel

Hmmm, nu e deloc mult. 1 km inseamna 10 min, max 15 min in cea mai groaznica zapada la mine. Cand eram in liceu, aveam de mers cam 3.5 km dus si aceeasi distanta la intoarcere. Mereu pe jos, indiferent de anotimp. Si asta in Brasov, nu in Bucuresti. Si acum, aproape in fiecare zi cand ies din casa fac minim 8 km pe jos. Destul de putin fata de cand stateam in Brasov. Acolo mergeam intre oricare doua puncte din oras pe jos, faceam si Poiana pe jos. Aici m-am mai lenevit ca am metrou. Dar am mai fost de cateva ori pana la politehnica pe jos. Sunt 13.5 km de la mine pana acolo (asa zice masina lui tati 🙂 ).

nina

@bontozaurel- am facut azi in 20 de minute kilometrul ala. in mod normal nu ne-ar fi luat mai mult de 10 minute, dar deh, am fost deschizatori de drumuri. 🙂 Da’ tu mergi, nu gluma…

viatanomada

Ninaaaaaaa,ai grija maica ce miscari faci la deszapezit ca eu am trecut la pastile antiinflamatoare ca mor de dureri de coloana,nu mai poci!daca ii dau in judecata pe cei responsabili de la Rosal facem rost de bani de vacanta?!Io’s bugetara si vine acu’ vacanta intersemestriala si vor minunile la munte,bani ioc.

nina

@coana zoitzica- maine ma ia sigur. 🙂

@viatanomada- ii dam, ce trebuie sa semnez? Pe mine inca nu ma doare nimic dar nici nu pot sa spun ca m-am spetit dand la zapada. 🙂

@ruxa- nop, s-a dus cu masina, dar s-a revansat acum spre seara. 🙂

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.