E linişte. Casa încă se odihneşte după agitaţia din zi. Zorii mijesc şi încearcă să-şi facă loc prin sticla ferestrei, pentru a ajunge la obrazul curat de copil, pe care ar trebui să-l mângâie uşor înainte de trezire. Copilul, mai şmecher ca zorile, deschide brusc ochii ca şi cum el ar fi fost treaz de mult şi priveşte geana de lumina cu îndrăzneală.

“Trezzzireaaa, o nouă zi începe, strigă micuţa cu toată puterea. Trezzzireaaa.”

De undeva din casa se aude o uşa scârţâind. Cineva i-a auzit strigătul şi se grăbeşte spre ea. E mama, care se aştepta ca fetiţa să se trezească devreme azi, dar nici chiar aşa. Era abia ora cinci. Când intra în camera copilului, acesta stătea pe marginea patului şi ascundea ceva sub plapumă.

Mama încearcă uşor să o convingă să-i arate ce ascunde, gândindu-se că e vorba de motănelul de pluş pe care fetiţa se angajase să-l crească mare. 😀 Copilul îndărătnic nu se lasă înduplecat şi lumina jucăuşă din privire capătă valenţe de scânteie. “Nu mami, nu-ţi pot alăta, că te supeli.”  Femeia zâmbeşte crezând că nimic nu o mai poate surprinde. Îşi roagă fiica să mai doarmă puţin până va pregăti ea micul dejun. Copilul acceptă surprinzător de uşor şi se lasă încet pe spate, fară a scoate de sub așternut mâna în care ţinea ceva ascun.

Mama renunţă la a mai afla ce ascunde copila şi pleacă spre dormitorul său cu gândul că va mai dormi cel puţin o oră până să se apuce de pregătit micul dejun. În spate i se pare că se aude un sunet ciudat. Un sunet care n-ar trebui să existe într-o casă civilizată şi curată ca a lor. Se aud şi nişte chicoteli de copil, dar astea i se par normale. Se întoarce totuşi şi încearcă să privească înspre patul copilului prin fereastra camerei care dădea spre hol. Lumina nu era tocmai bună pentru operaţiunea de spionaj pe care avea de gând să o întreprindă. Miji ochii şi reuşi să vadă. Fetiţa se juca cu ceva viu pe plapumă. Nu era căţel, nu era nici pisică.  Femeia privea siderată la jocul copilului şi nu reuşea să facă nicio mişcare. Aşa ceva nu era cu putinţă. Nu la ea în casă.

Cu ce credeţi că se juca copilul? Şi nu, nu-i ce veţi gândi prima dată.  Era exact ca aici,  doar ca în povestea noastră în locul băiatului e o fetiţă: Continue reading Jucăria vie