Dacă acum douăzeci de ani, pe vremea asta tăiam porcul (de fapt eram pe strazi la revolutie), acum nici vorba de animal in familie. Da’ nu-i nimic, că mergem la supermarket şi ne luăm di tăti. Numai că trebuie să fiţi de acord cu mine că soriciul cumpărat nu-i la fel ca ăla pârlit de tata. Şi mie imi place şoriciul.
Într-o iarnă am mancat cred ca jumătate de porc. Doar şoriciul, evident. Aud chestii cum că ţi se apleacă, că îţi vine rău, că nu-i bine să mănânci mult. Vorbe. Sunt chestii care-mi fac si mie rău (de exemplu munca 😀 ), dar şoriciul niciodată.
Cel mai mult îmi place să-l tai feliuţe subţiri, să-l curăţ de grăsime şi să-l dau cu sare, iar apoi să-l mănânc tacticos în timp ce citesc, mă uit la un film sau desenez. Ah, ce poftă mi s-a făcut….