Povestea asta am inceput s-o scriu demult, pe vremea cand oamenii erau mai slabi si inelele mai rotunde. Nu mai stiu de ce i-am dat acest titlu N-am nicio idee de cum ar fi bine s-o continui si va cer ajutorul. Stiind eu ca am cititori destepti si cu multa imaginatie, sper sa-mi dati o idee despre ce-ar trebui sa scriu in continuare…. Doar o idee. 😀
Corina si Mirela erau prietene de cand se stiau.
Corina, inalta si uscativa, cu nasul acvilin si buzele carnoase, era genul de fata de care-ti place din prima. Vorbareata nevoie mare si cu mare drag de pictura, era o dulceata de fata, pe care cu greu n-ai fi remarcat-o intr-o multime. Picta oricand, orice, oriunde, cu un dram de talent si multa pasiune. Reusise chiar sa aiba o expozitie personala undeva intr-o galerie din oras. Pardon, in singura galerie din oras. De fapt inainte de a-si expune ea lucrarile, acolo nu era galerie. Asta n-a impiedicat-o sa-si cheme acolo toti cunoscutii si sa incerce sa-i faca si pe altii sa-si expuna acolo lucrarile. A reusit si si-a facut si un din asta un renume , dar asta-i alta poveste.
Mirela era genul de fata “soarece de biblioteca”. Purtase ochelari intotdeauna si ii placea nespus de mult sa citeasca. Citea orice, bun, rau, plictisitor sau amuzant. Cartile erau viata ei, chiar incepuse la un moment dat sa scrie ceva dar abandonase ideea cand ramasese fara entuziasmul de la inceput. Cu infatisarea ei de copil cuminte si ascultator nu era niciodata remarcata si singura data cand un necunoscut a intrat in vorba cu ea, a fost atunci cand cineva a intrebat-o de Corina.
Fetele erau vecine de bloc si copilaria si-au petrecut-o impreuna incurajandu-se una pe alta, incercand sa-si pastreze fiecare drumul ei. Anii au trecut si iata-le acum intoarse in oraselul lor de provincie, la sfarsit de facultate. In timpul studiilor s-au intalnit rar si numai in vacante, dar n-au discutat niciodata serios despre ce vor face la sfarsitul facultatii. Corina terminase arhitectura si nu-i displacea ceea ce urma sa faca iar Mirela terminase limbi straine si urma sa fie profesoara de chineza la o scoala din oras.
Si sa nu-mi spuneti ca ideile costa. 🙂