fără toane

Întrucât timpul meu e oricum foarte limitat şi am primit mesaje mai mult decât directe ca ar fi bine să mă opresc şi ţinând cont şi de faptul că mai este o luna pâna la sfârşitul concursului,  am decis să pun punct aici concursului SuperBlog 2009.

Nu mai pot să scriu aproape  zilnic articole de reclamă pentru diverşi producători, am înţeles că ar trebui să mă plăteasca cineva ca să mai fac vreodată asta. 😀

Am  o medie de 87 de puncte pe articol din 100 posibile şi am scris despre tehnologie în condiţiile în care acum câţiva ani am întrebat un client dacă vrea să-i aduc cablu wirelles de 9m. 😀 Deci nu mă retrag pentru că n-aş avea şanse la premii.

Pe de altă parte nu-mi pare rău pentru experienţa asta, am învăţat multe chestii noi, am cunoscut câţiva oameni interesanţi, cărora le urez succes în continuare şi spor la scris, nu numai pe perioada concursului ci şi în continuare.

Am hoatarat ca o vreme concursurile să aibă interzis pe blogul ăsta. 😀

Să revenim la ce ştim noi să facem mai bine (acum vorbesc cu mine), adică să scriem poveşti trecute, prezente sau viitoare, ale unui om normal într-o ţară anormala, care btw îşi va alege un nou preşedintele curând (ţara zic). Nu mă întrebati la ce folosesc preşedinţii că nu ştiu să răspund şi dacă aş şti, aş ţine oricum doar pentru mine.

So,  I’m back in business.