fără toane

Cum va spuneam, ieri am alternat plimbarile la aer curat, cu sala de jocuri, cu piscina, sauna si sala de forta. La jacuzzi inca n-am fost, da’ nu-i timpul trecut. 😀 Am si castigat am si pierdut la tenis de masa (imi iau eu azi revansa), copiii s-au balacit aproape toata ziua intr-o piscina foarte adanca pentru ei (nu pot sta in picioare in apa nicaieri).

Spre seara, eram toti 8 (azi mai astepta inca 8) la piscina, cu catel cu purcel cu jucarii si prosoape. Am hotarat sa lasam baietii cu copii si noi doamnele (trei, gen) sa mergem la sauna.

Usa de la piscina odata inchisa, nu mai poate fi deschisa de afara decat cu cardul de acces, asa ca am luat cu noi un card, ca atunci cand venim din sauna sa putem intra, fara sa trebuiasca ca cineva dinauntru sa ne deschida. 🙂

In timp ce noi eram deja la a doua sedinta de sauna, vin la noi baietii cu copiii si ne intreaba daca avem card de acces la piscina ca vor sa inchida usa si sa vina cu totii la sauna si baie turceasca.

Le-am raspuns: “BINEINTELES!”

Dupa ce picaturile de sudoare de pe frunte ne-au ajuns la talpi si au format in jurul acestora baltoaca, ne-am hotarat ca-i timpul de piscina din nou.  Am pornit cu totii in viteza spre piscina. Pentru a ajunge acolo aveam de parcurs un hol destul de racoros. Eu eram cu gandul la finlandezii care ies din sauna si apoi se tavalesc prin zapada, asa imi era de frig, cand Sorin imi spune linistit, ca usa de la piscina nu se deschide in niciun caz cu cardul de la camera. 🙁 🙁 🙁

Eu eram de vina!!!

Bineinteles ca nu-mi venea sa cred c-am incurcat cartelele, bineinteles ca administratora complexului plecase cu cateva ore in urma la un botez, bineinteles ca eu trebuia sa bat la usa unui alt om din cladire, pe care sa-l rog sa-mi imprumute cardul lui de la piscina 5 minute, ca am inca 7 oameni in chioti de baie pe hol in fata usii (v-am spus ca era cam ora 22.00 ?).

Desi n-am facut armata, i-am lasat pe toti acolo si am urcat la etajul patru in 20 de secunde (cu liftul), am ajuns in camera si m-am imbract in maxim 50 de secunde, am coborat la parter in inca 20 de secunde, mi-a luat 15 secunde sa ajung la poarta complexului (adica am traversat o curte de fo 50 metri pe care la scoala la ora de sport ii faceam in 7 secunde 😀 ), i-am explicat portarului cum sta treaba si el a venit rapid cu mine si ne-a dechis usa. 🙂

Nu cred ca a durat totul mai mult de 3 minute. Mie mi s-a parut putin, nu i-am intrebat pe cei care m-au asteptat cat li s-a parut. Cert este ca nu cred ca se va mai intampla curand sa incurc cardurile.

 Acum le iau pe toate cu mine pe unde ma duc da’ nu-i comod. Sper sa se inventeze curand o chestie, prin care sa mi se citeasca la venire amprenta de la aratator, sa-i spuna softului ca patru zile purtatorul acelei amprente are voie oriunde in cladire si cu asta basta. Ce puneti voi babe ametite, ca mine, sa aiba grija sa nu uite sau sa incurce carduri. A eu alte griji, nu mai vreau sa o mai am si pe asta.

Azi pun si poze, numai ca internetul merge cam in valuri si tre’ sa prind o perioada buna sa le descarc. Le-am facut cu camera video pana la urma, nu-s cine stie ce, da intentia conteaza. 🙂