In ultimii zece ani, am evoluat. Am revazut de curand ceva filmat acum zece ani intr-un loc din care acum n-a mai ramas nimic. Si odata cu locurile ne-am schimbat si noi. Am evoluat.
Nu mai spargem seminte, ni le cumparam direct decojite.
Nu mai purtam sutienul pe dedesubt, il punem pe deasupra. Sau nu-l mai punem.
Nu mai discutam face to face, vorbim pe mess sau nu mai vorbim.
Nu ne mai luam legumele din piata, le luam de la supermarket. Direct congelate.
Si lista ar putea continua. Intrebarea este daca, in ciuda tuturor acestor lucruri, in spatele a tot ce facem diferit, suntem tot noi. Aceeasi oameni care fac diferentele intre bine si rau, intre frumos si urat, intre devreme si prea tarziu.
(Visited 49 times, 1 visits today)
Cred ca ar trebui sa ne gandim cat ne-au obligat “ei” sa ne schimbam si cat am facut-o noi ca si gest evolutiv?
Noi vom ramane noi indiferent ce masca purtam.
@Nicu- care ei? Eu cred ca ne schimbam si noi dar nu esential.
@ Nina
Ei….astia mari care ne-au bagat pe gat una-alta si noi am halit fara sa cracnim.
@Nicu- ma gandeam eu… 🙂
Nu cred ca ne afecteaza pe noi ca indivizi aceste lucruri. Poate e chiar mai bine pentru noi faptul ca am evoluat – nu mai cultivat legume pe care le culegem apoi ca sa ne hranim, ci le luam direct de la supermarket, congelate, deci economisim timp important pe care-l putem folosi mai util, pentru noi – pentru a citi, pentru a face alte activitati mai placute.
@Flori- ar fi excelent daca chiar s-ar intampla asa, insa ma tem ca cei mai multi dintre noi nu folosesc eficient timpul ramas astfel liber.
in ziua cand oi umbla cu sutienul p-afara sau fara… sa ma duceti frumos de manuta la balaceanca,da?
suntem tot noi mujer, ne dam mai evoluati sa nu rada altii ca suntem prosti, dar in esenta am ramas aceeasi.
dansam pe o manea la petreceri, mai spargem o samanta pe stadion, bagam o bere pe bordura, dar de altfel…. o luam cu furculita 😀
@Coana zoitzica- ai zis ai zis, ai grija sa nu vina ziua aia…
Suntem tot noi, dar ne-am schimbat pentru ca vremurile s-au schimbat… si era si firesc sa se schimbe… iar noi sa ne adaptam la schimbari. Asa e natural. Adaptabilitatea noastra ne ajuta sa supravietuim.
Daca ar fi sa disec exact examplele alea…
Cu semintele n-am treaba si nici n-am avut treaba vreodata.
Acum 10 ani nu purtam sutien. E drept ca acum 10 ani de-abia intrasem in randul oamenilor cu buletin. Dar nu purtam nici acum 4 ani. Si de cele mai multe ori nu port nici acum. Marea diferenta e ca acum 4 ani nu purtam chiar nimic pe sub bluze. Imi vedeam sanii mai mici decat mi-i vad acum. In continuare sunt multumita de forma lor, de cum se simt, dar acum mi se par prea mari si ma simt vulgara din cauza asta. Si caut sa-i ascund intr-o bustiera cel mai des, ca parca ii comprima mai bine decat un sutien (mai ales ca sutienele asa mi se par facute pentru femei cu sanii deplasati rau de tot in laterale si in jos) si sub cat mai multe bluze.
Acum 10 ani nu discutam aproape deloc. Punct. Eram ingrozitor de timida. Si acum sunt, desi acum am destul de multe momente cand numai timida nu par. Atunci tineam mereu totul in mine. Se mai intampa si azi asta, dar rabufnesc destul de des.
Cea cu legumele iar nu se aplica. N-am mancat niciodata asa ceva. Plus ca acum 10 ani nici nu prea vroiam sa stiu de cumparaturi. Ai mei ma intrebau mereu daca vreau sa vin cu ei, dar logic ca la piata nu vroiam niciodata. Doar daca mergeau in metro unde erau jucarii si rechizite 😀
@Brontozaurel- oh, cata sinceritate. M-ai facut si pe mine sa ma gandesc mai serios in urma, da m-am oprit repede. Acum zece ani mancam semintele direct din palaria de floarea soarelui. 😀
Eu inca sparg seminte, deci nu-mi fac griji ca m-am schimbat :), insa, de cei care le iau decojite, nu stiu ce sa spun… 🙂
@boghi- poate nu s-au schimbat nici ei prea mult dar sigur au devenit un pic mai comozi. 🙂