amy winehouse love is a losing game
Că îmi place ploaia v-am mai spus. Că îmi place Amy nu ştiu dacă am mai adus vreodată vorba, da’ nu-i relevant.
Am un vecin care a fost căsătorit de doua ori. Prima dată două luni cu tot cu procesul de divorţ şi a doua oară ceva mai mult timp. Din a doua căsătorie a rezultat şi un copil (neastâmpărat, frumos şi deştept de numa’ numa’).
Pentru că încă nu s-a finalizat procesul de divorţ, întrucât ambii părinţi îşi doresc ca băiatul să le fie încredinţat, copilul a stat la tată în ultimul an, oarecum fară voia mamei. Adică când cei doi s-au certat, bărbatu’ a luat copilul şi a venit aici la casa bunicii, unde şi tinerii căsătoriţi au locuit la început. Mama mai venea însă să-l viziteze din când în când (rar) şi să-i aducă câte o jucărie.
De cât a venit aici, copilul a mers la grădiniţă si de anul ăsta a început şi şcoala. Clasa I, entuziast, îşi facea temele cu plăcerea cu care mănâncă Sonia ciocolata, era încântat de învăţătoare, de colegi.
După primele două săptămâni de şcoală, mama copilului (care în prima zi de şcoala a băiatului ei n-a fost prezentă), l-a aşteptat pe acesta la ieşirea de la ore şi printr-o lupta scurtă cu bunica, care venise să-şi i-a nepotul de la şcoală, i-a smuls acesteia copilul din mâini, l-a urcat într-o maşină şi dusă a fost.
Copilul n-a mai fost de atunci la şcoala, tatăl n-a reuşit nici măcar să afle unde-l ţine ascuns mama pe micuţ. A pierdut materie, colegi, învăţătoare. 🙁
Nu ştiu alţii cum gândesc, dar eu cred că copilul ăla, numai fericit nu se cheama că este.
ce cretina.
Cu o asa mama…cred si eu ca nu este? Dar exista politie, protectia copiluilui..etc
@Ioana- eu am expus faptele asa cum le-am vazut eu din afara, acum, s-ar putea ca dreptatea sa fie undeva la mijloc.
@Nicu- nu poate face nimeni nimic până când nu hotărăşte instanţa cui dă copilul, deşi cică provizoriu l-ar fi lăsat la tata, da cine mai înţelege legile astea? 🙁
pai ok, dar intre timp poate merge sa declare ca respectiva a plecat cu copilul si nu stie nimic de ei. Chiar daca e maica-sa nu il poate lua asa pur si simplu.
Ca si exemplu, daca tu vrei sa pleci cu fetele in Bulgaria la mare nu o poti face decat cu acordul tatalui.
SI in cazul sata e tot cam asa
mujer, e atat de usor sa ne dam cu pararea cand nu stim ce s-a intamplat intre ei. si de ce ne-am da cu parerea, pana la urma?
aparentele inseala atat de mult, incat e mai bine sa nu
@Nicu- aici cam ai dreptate. 🙂
@Coana zoitzica- n-am eu treaba cu ce s-a intamplat intre mama si tata, dar mi-am adus aminte pentru ca nm-au intrebat copilele aseara “Cand vine A… acasa? Cum o sa recupereze el zilele de scoala pierdute? Mai mergem sau nu la ziua lui, daca avem invitatii? 🙁
Dreptatea e pe undeva pe la mijloc.
Niciunul dintre cei 2 nu a procedat corect.
Prima oara, tatal a luat copilul iar mama a fost nevoita sa vina sa isi viziteze copilul cand poate.Din cate stiam eu, copilul, cand e mic, trebuie sa stea cu mama…
Cu toate astea,ea a procedat gresit luand copilul si plecand cu el nu se stie unde.
Copilul acela sufera cel mai mult, cand e plimbat de colo colo.
@Ruxandra- ei se cearta si copilul sufera. Pacat!
ne dam seaman noi ca sufera copilul, ca nu suntem implicati emotional si privim la rece, dar daca unul dintre noi ar fii in situatia asta..nu stiu daca am reactiona cu tot atat sange rece.
nu cred ca sunt multe mame care sa renunte la copil, chiar daca asta inseamna o astfel de lupta. din pacate, copilul este folosit ca trofeu in aceasta lupta…
@coana zoitzica- pacat bre, de aia tre’ sa te gandesti ce faci cum copilul inainte de a hotari sa te desparti. Bine ca majoritatea asa fac, caci altfel am avea numai copii trofeu.
Cei doi se gândesc la ei și nu la copil. Clar. Oricum copilul e traumatizat de despărțirea părinților, mai trebuie să joace și ei ping-pong cu bietul băiețel? Le-aș recomanda să asculte piesa următoare, ”Precious” de Depeche Mode în care e vorba tocmai de copiii care suferă în situații din astea. ”Angels with silver wings, should know no suffering…”
http://www.youtube.com/watch?v=auDmlbaH590
Bre, Nino, mă deprimi cu postări din astea, ai început așa de bine cu melodia aia… Pun pariu că femeia aia nu știe să gătească și arde mâncarea pe foc. Bietul copil…
@Cristian- sunt fan melodia asta. 😀
@Tanti Jeni- deh, io stiu ca pe vremuri habar nu avea de bucătărie, dar poate şi-a mai îmbunătăţit din tehnici între timp. 😀
Saracu’! 😐 Dreptatea e undeva la mijloc si poate, instanta va face ceea ce trebuiau sa faca ei. In fond nu stim noi, cei din afara unde e mai bine, dar copilul acela sunt sigura ca sufera.
@Malve- Asa este. 🙁