Am avut în generală un profesor de geografie genial. Îl cheama Petre Cuşceac. Punea multa pasiune în ceea ce făcea şi îşi cunoştea materia ca pe propria palma. Făcuse undeva într-o grădiniţă din curtea şcolii o mini staţie meteorologică. Eram o mana de elevi, aleşi pe sprânceană, care aveam grijă de staţia aia, adică măsuram de trei ori pe zi temperatura, umiditatea si viteza vantului. Era o responsabilitate care ne facea pe noi sa ne credem foarte importanţi.
Profesorul Cuşceac in clasa a sasea ne invata intr-o zi , la geografia fizică a lumii, despre Zair, actuala Republica Congo. La inceputul fiecarei ore ne spunea suprafata tarii respective, numărul de locuitori, capitala şi numele şefului statului respectiv. De data asta, când ne-a spus numele conducătorului Zairului, în clasă s-a stârnit un murmur de râs. Profu’ a spus asa: Mobutusesesecococonegbenduvazabanga adică (Mobutu Sese Seko Koko Ngbendu Wa Za Banga) Cand profesorul ne-a văzut cât de mult ne place numele ăsta, ne-a zis: Spre sfârşitul anului şcolar vă voi întreba cum îl cheamă pe preşedintele Zairului şi care dintre noi va şti, va încasa un 10 le geografie.
Zece la geografie se lua foarte greu. Ştiai bine, luai 9, ştiai foarte bine tot, luai 10. Ideea este ca absolut toţi elevii, am invăţat numele ăsta pe dinafară, ajunsese un fel de salut între noi, il repetam întruna ca să nu cumva să ne prindă nepregătiţi. De unde profu’ credea că habar n-o să avem de numele ăsta, atunci când ne-a întrebat, ştiam toţi să pronunţăm corect şi a fost nevoit să se ţină de cuvânt. A fost cel mai uşor 10 luat de noi la geografie în toată viaţa noastră.
Mi-am adus aminte de asta, pentru ca astazi se împlinesc 79 de ani de la naşterea dictatorului Kongolez.
Ce tare era profu’. Nu gasesti mereu oameni care fac un lucru cu pasiune.
credeam zici de sfanta parascheva :))
ne-a zis si noua profa de geografie, dar doar de mobutuseseseco. am ratat juma de nume!
Eu mi-l aduc aminte pe Domnul Voiculescu de istorie. Cred ca toti avem un prof care ne-a marcat copilaria/adolescenta
@Malve- tipu’ era tare de tot, facuse si echipa de baschet in scoala cu care participa la tot felul de competitii. Ne ducea in expeditii vara, era super.
Din echipele noastre de baschet unele fete au ajuns apoi jucatoare profesioniste, legitimate la cluburi de renume din tara.
@Ioana- diminetata cand m-a trezit Sonia mi-a spus: Mami, azi e Sfanta Parascheva.
@Nicu- asa este, oare or mai fi profesori din astia?
@ Nina
In aceeasi masura cu copii vremurilor de atunci 😀
@Nicu- bine ca eram noi destepti. 😀
asemeni ioanei, si eu am ratat jumatate din numele stimabilului in scoala 😆
@vanda- îţi dai seama că şi noi l-am fi ratat dacă era după noi, dar pentru un zece luat uşor ce nu face omu’. 🙂
mujer, eu am avut un coleg din congo in generala. cand voia sa enerveze profa de geografie ii spunea ca e din zair, iar ea saraca il certa ca o minte, ca stie ea ca e din congo 😀
norocul nostru cu prietenii mai mari si cu familia, ca acum cautam si eu myanmar-ul prin america latina 😀
@coana zoitzica- buna asta cu profesoara, buna, buna 😀
La cati ani zici ca ai retinut numele asta? eu pot sa il reproduc momentan doar prin Copy & Paste.
In fine, as vrea sa am si eu asemenea amintiri peste ani, mi se pare foarte tare sa poti povesti astfel de amintiri 😀
@Alex- eeee, eram mare, în clasa a şasea, vreo 12 ani aveam. Dacă vreţi amintiri din astea, vorbiţi cu profesorii voştri. 🙂
@nina – Lumea s-a schimbat , traim in era informationala unde calculatorul a pus stapanire pe toate clasele sociale (copii , adolescenti , adulti chiar si batranii ) , toata lumea il foloseste . Crezi ca astora mici le arde sa mai discute pe la scoala de nu stiu ce tara din Africa , ei vorbesc de ce joc au mai gasit pe net si alte nebunii . Cat despre profesorii este clar ca s-au schimbat , metodele lor difera de ceea ce invatam noi odata la scoala .
Mi-ai adus aminte de profa mea de geografie din generala. am avut-o pana la sfarsitul liceului, acum il chinuie pe frati-miu. Dar m-a facut sa-mi placa geografia. Si era destul de severa, iar eu nu prea eram in banca atunci cand intra ea in clasa, si am asculta. Tin minte ca eram toti la harta insirati si ne-a luat la intrebari. Ce nu stiau colegii, raspundeam eu. Usor, usor prin eliminare am ramas numai eu. Si dupa ce m-a pus sa arat pe harta aia si munti, si fluvii si alte nebunii, m-a luat cu clima. I-am raspuns si clima si apoi m-a luat cu rocile… din ce roci sunt formati muntii x… i-am zis si asta si a crezut ca-mi da sah. M-a intrebat capitala Zairului. Am stiut-o: Kinshasa! Si n-a vrut sa-mi dea 10, desi ii raspunsesem bine la absolut toate intrebarile, mi-a dat 9. Damn! Dar m-a marcat si m-a facut sa-mi placa materia. 🙂
@Cristi- da, din pacate sau din fericire?
@Ada- maică, dacă tu ştiai toate astea şi abia apoi a început să-ţi placă materia, nu-ş ce să zic…cum naiba te-ai nimerit si frumoasă şi deşteaptă? 😀
@nina- Depinde din ce perspectiva privesti . . .
@cristi- 😀
Este uimitor cat de mult ne poate influenta un dascal existenta, nu-i asa ?
@Copii si Mamici- Exact! Bine ai venit!
@Nina: Pai se compenseaza… cu lipsa de noroc in amor… 😀
Oricum, sarumana pt complimente! :*
Excellent article, I will take note. Many thanks for the story!
Numele asta l-am invatat acum 6 ani …. de atunci la randul meu il duc mai departe ca si un salut …ca ceva nou … , l-ea invatat si pe verisoarele din Bacova- Timisoara …. si tocmai ce m-au anuntat ca acest cuvant e cunoscut acum in toata Bacova !
Deci …Mobutu Sese Seko Koko Ngbendu Wa Za Banga !!!!!!!!!!!
Sunt fiul domnului profesor 🙂 Am găsit întâmplator acest articol si vreau sa imi exprim bucuria dar mai ales recunostinta pentru cuvintele frumoase la adresa tatălui meu.
O a doua pasiune a lui, dupa Geografie, a fost si este sportul. In prezent continua sa lucreze cu copiii, fiind unul dintre cei mai buni antrenori de baschet din București. 🙂 Toate cele bune!
@Razvan, am toată pielea de gaină și ușoare lacrimi în colțurile ochilor. În veci n-aș fi crezut că pot afla vești despre domnul profesor chiar aici pe blog și chiar de la fiul său.
Îți mulțumesc din suflet și salută-l pe tatăl tău din partea mea (Nina Nedelcu, Școala 10 Targoviște, promoția ’87), te rog!