Corina și Bogdan se știau încă de la grădiniță. Făcuseră împreună și școala generală și au ales amândoi același liceu. Nu exista prietenie mai strânsă ca a lor, mai ales că locuiau pe aceeași stadă și drumul către școală îl făceau, mai mereu, împreună.
Exista oameni cu idei mișto. Pornesc o chestie, dupa care o abandonează, deși nu era un eșec, cel puțin, nu din punctul meu de vedere. De exemplu:
Nu sunt extrem de feministă, însă urmăream cu plăcere subiectele dezbătute pe La feminin. Se crease acolo o mică comunitate, care creștea cu fiecare zi, cu fiecare articol nou.
Proiectul a fost gândit și pus în practică de Dojo și Nebuloasa, doua fete extrem de inteligente, dar cu prea puțin timp pe care să-l investească într-un proiect aflat la început de drum. Parerea mea este că ele nu s-au uitat destul de bine în jur. N-au știut cum, când și cui să ceară ajutor. Au încercat cu guest- post ceva și au abandonat în cele din urmă și ideea asta. La feminin e acum părăsit, ultimul articol scris este din 31 mai. Minunea a ținut trei luni în condițiile în care, în ultima lună au existat doar 3 articole noi. Păcat!
Continue reading Proiecte interesante, abandonate sau aproape uitate
Dimineață de weekend. Dimineață însorită de weekend.
Mă trezesc, nu fără o urmă de regret și mă spăl doar cât să-mi treacă somnul și să miros frumos. 😀
Cobor în bucătărie, pun de cafea, îmi iau medicamentele și vreau să pregătesc câteva sandwichuri. Dau să scot pâinea din pungă și găsesc asta:
Ma duc din nou la doctor, tusea nu vrea să treacă.
Vă las cu un desen și revin.
Zilele astea, tot căutând eu remedii pentru tuse, răceală, rinichi şi alte bube de babă prematură, am citit mult despre aloe vera.
Se spune că vechii egipteni o numeau planta nemuririi. Descoperită probabil în urmă cu mii de ani (primele informaţii despre ea datează de acum 3500 de ani), există foarte multă istorie in spatele acestei plante.
Mama avea doua ghivece cu aloe pe bacon. De căte ori aveam o rană, lua o frunză de aloe, o rupea pe lungime şi mi-o aplica pe locul cu pricina.
Pentru că tusea nu vrea să cedeze, pentru că fetele au început şcoala şi vreau să le obişnuiesc cu un nou program, pentru că vara asta nu prea m-am odihnit, mi-am luat concediu.
Sper ca zilele sa treacă greu de tot, pentru că mi-am propus să fac, multe, multe lucruri şi aş vrea să am timp pentru toate.
Mă duc să-mi iau fetele de şcolă, pe jos. Asta e una din marile lor dorinţe. Să vină mami pe jos (ok, o să mă duc cu bicicleta azi) şi să ne întoarcem încet acasă.
MICHAEL JACKSON You are not alone
Asculta mai multe audio Muzica
N-am timp de scris, dar am o problemă existenţială.
Mai ţineţi minte când era numită generaţia celor care au acum 30-40 de ani, în urmă cu 20 de ani? Da, exact, “generaţia de sacrificiu“.
In vara asta, cand planetele s-au aliniat in asa fel incat eu sa fac internship la Hotcity, am cunoscut-o pe Andreea Pietrosel. Stiam atunci despre ea ca lucreaza la un radio, dar habar n-am avut unde.
Ce aflu eu azi? Ca Andreea nu lucreaza la orice fel de radio, ci la Radio France International unde in fiecare dimineata trece in revista blogurile, in Blog Trotter.
A fost o dimineaţă de septembrie ca oricare alta, pe care gălăgia copiilor din curtea şcolii au transformat-o în prima zi de şcoală pentru unii şi începutul unui nou an şcolar pentru ceilalţii.
Când cei mici au intrat în şcoală pe sub florile ţinute cu mândrie de către cei de clasa a-IV-a, printre care cu mare mândrie vă spun că se află şi mândrele mele, Iulia şi Sonia, mi-au dat lacrimile. Nu numai mie, erau acolo mulţi ochi în lacrimi. De mult n-am mai trăit o emoţie aşa puternică care să să-mi aducă pe faţă lacrimile de fericire. Lacrimile de necaz au mai fost. 😀
Sandi Thom-I wish i was a punkrocker
Asculta mai multe audio Incredibil
Bronșită. Tuse. Antibiotice.
Bronșită rea. Tuse seacă. Ceaiuri. Antibiotice. Școală. Pregătiri pentru școală. Tuse.