fără toane

Aseară am visat că eram google. Vă dați seama cât de odihnită sunt acum?

Toată lumea dorea să știe câte  ceva, iar eu cunoșteam multa lume. Ce spun eu multă? Cunoșteam pe toată lumea și mult, foarte mult din trecutul acestei lumi. Interesant era că știam ceva și din viitorul ei. Al omenirii, desigur.

Aveam niște brațe extrem de lungi și multe, multe capete. Adică tot capul meu era dar multiplicat. Aveam probabil alt creier că prea le știam pe toate.  Partea bună e că nu mă simțeam la capătul  puterilor, datorită tuturor celor care vroiau să știe ceva și mă întrebau pe mine. Nici vorbă de așa ceva. Le răspundeam tuturor și așteptam noi și noi intrebări. Mă bucuram nespus când primeam întrebările astea și știam răspunsul la toate, la cele mai multe știam chiar o mulțime de răspunsuri. E adevărat că nu toate erau fix ce-l interesa pe cel ce căuta.

Partea mai puțin plăcută consta în faptul că în 75%  din cazuri, primeam întrebări cretine, venite de la oameni inutili. De exemplu unu m-a întrebat: “Care este sexul miresei?”. Acu, eu nu aveam de ales și trebuia să-i dau și lui câteva variante de răspuns. 😀

Nu știu cât a durat visul ăsta, însă m-am simțit asa, ca un fel de Dumnezeu mai mic, văzând câtă lume avea nevoie de ajutorul meu. M-am trezit brusc când cineva mă căuta ca să-i zic:  “Cum se spune bună dimineața?”. S-o fi descurcat sărmanul om?

Deh, nu-i ușor deloc să fii google.