Laura Paussini – Se Fue
Asculta mai multe audio Muzica
Am văzut în dimineata asta un grup de copii cu echipamentul de sport în ruxăcele şi cu o voioşie pe chip, pe care n-am mai vazut-o de mult la oamenii de pe stradă, fie ei chiar şi copii. Ăştia mici de azi se duceau probabil la antrenament. Mi-am amintit atunci cu plăcere şi multă, multă nostalgie……
O fetiţă de grădiniţă făcea sport. Gimnastică. Profesoara stătea cu ea în bloc, o văzuse la joacă cum o imita pe Nadia şi Teodora şi s-a gândit că-i păcat să nu facă acrobaţiile alea într-o sală echipată corespunzător. Cariera ei de gimnastă a durat trei ani, fară competiţii, fară premii, doar cu antrenamentele şi câteva spectacole demonstrative.
A venit apoi rândul altor sporturi (am impresia că am mai scris despre asta). Am făcut tenis de câmp şi de masă, baschet, volei, handbal, atletism. Am încercat şi fotbal şi judo dar nu m-au primit. 😀
Mersul la antrenamente era pentru mine o bucurie. Îmi făceam temele cu mai mult entuziasm când ştiam că urmează să merg la antrenament. Îmi pregăteam echipamentul cu multă grijă, făceam criză dacă găseam ceva în neregulă cu adidaşii sau cu treningul. Criza la mine înseamna că începeam să plâng. 😀
Îmi făceam acolo prieteni noi, învaţam lucruri super interesante despre sport, despre ambiţie, despre disciplină, îmi plăcea foarte mult însă ai mei aveau o idee fixă: să las sportul şi să iau cartea mai în serios. Le intrase lor în cap că sunt bună la scoală şi nu vroiau ca sportul să mă ţină departe de învăţătură. Degeaba încercam eu să iau note şi mai bune (mai bune decat 10, nu prea aveam cum sa iau), faptul că uneori trebuia să lipsesc de la cursuri, pentru vreo competiţie sportivă, îi scotea din minţi şi eu renunţam. 🙁 Pana mi se ivea ocazia şi mă înscriam la alt sport. 😀
Dar nu mă plâng. Aşa a fost să fie, însă eu n-am să mă împotrivesc niciodată ca un copil de-al meu să faca sport dacă-i place, ba din contră.
auzi sport? ce e ala? cum sa alergi si sa slabesti sa nu mai tii pe tine tonele de la mcdonalds? cum sa ai disciplina si sa inveti sa-ti faci patul prin cantonamente? cum sa bati mingea organizat si nu pe marginea strazii?
are dreptate abramburica…sa se scoata sportul din programa scolara si limbile straine..sa ramana religia si educatia sexuala
si la sport e un sistem? ca eu nu ma prind 😀
@coana zoitzica- dacă până acum România se mândrea cu ceva în lumea asta, se mândrea cu rezultatele sportivilor. De ceva timp s-au supt aceste rezultate aşa că, la ce ne trebuie noua sistem? Logic…
Draga mea,eu pe ai mei ii las sa faca aproape tot ce vor,chiar ii imping discret sa incerce chestii noi;McD’ e asa o chestie care se intampla cam de 2-3 ori pe an ;da , au o bucurie nebuna pe care eu in anumite dimineti nu le-o impartasesc ,ca de …am o varsta si as mai lenevi macar in w/end pana pe la 8,iar expeditii in multi sau pe santiere arheologice la greu. Au niste amintiri fabuloase pe care colegii lor cateodata le cred inventate.Cred ca unul dintre motive este si ca i-am avut destul de tarziu si am copilarit mai mult decat altii….iar copilaria mea continua acum prin ei(eu inca merg cu rolele sau cu placa prin parc sau alerg seara impreuna cu ei).
scz- munti nu multi
@ionescum- sportul e una dintre activităţile pe care copiii le fac cu mare placere. La şcoala fetelor sunt echipe de baschet, de handbal şi volei, ca să nu mai spun de fotbal. E o bucurie pe ei când sunt meciuri, de numa-numa. Nu le-aş răpi bucuria asta pentru nimic în lume.
Şi nu te mai da mare că şi eu alerg pe role şi pe bicicletă în ciuda unei cazături memorabile luate pe role în parc la Herăstrău, în urma căreia am ajuns direct la urgenţe. 😀
sa nu-ti explic ce-am citit eu ca face laura paussini.
imi pace de mor cum incepi tu mereu sa povestesti de parca ar fi vorba de altcineva. chiar crezi ca mai pacalesti pe cineva? 😀
@ioana- Esti super tare! Nu mai am de mult intenţia de a păcăli cnoscătorii. 😉
sport? ce e asta, vreo ciocolată?
@Cristian- este mai bun decât ciocolata. Se poate face seara, nu îngraşă, ba din contră, te ajută să scapi de kg în plus, nu ai limită de consum, nu costă bani… Mai vrei?
Frati-miu a descoperit nebunia BMX-ului, figuri pe rampe etc… Ne asteptam si la accidente, pana acum a venit doar cu zgarieturi si zgaibe, sper sa se limiteze la atat.
Ah, şi fetele mele la fel. Au genunchiere, cotiere, nebunii… Noroc că vine iarna şi o mai rărim. 🙂
Hahaha fete imi amintesc de cazatura ta 🙂 ,nu pot sa uit diminetele in care ma duceam la antrenament imi este dor de ele 🙁
@cristina- îţi spun că puştii aia de dimineaţă, aveau aşa o bucurie, că m-am trezit gândindu-mă la dimineţile astea de care ţi-e şi ţie dor. 🙂
Ce păcat. Întotdeauna ni se împotriveşte cineva/ceva, fie antrenorii, fie părinţii, fie se întâmplă ceva… cazi, îţi rupi piciorul şi nu mai poţi face sport cum trebuie.
Vorbele tale mă fac să-mi aduc aminte de mine, care foarte curând fac 10 ani de tenis şi n-am ajuns nicăieri, din vina părinţilor dar mai ales din cea a antrenorilor pe la care am trecut.
Ce viaţă frumoasă am fi avut…
@Bau- nu trebuie să avem regrete, sportul pe care l-am practicat ne-o fi ajutat el la ceva în toată viaţa noastră.
Mda. Imi suna cunoscuta chestia asta cu “ce sport, mama, tu ai de invatat”. Asa cum zici si tu, mai mult de 10 nu aveam cum sa iau. Iar zece luam. Din fericire, mentalitatea asta s-a mai schimbat. Acum parintii sunt mult mai deschisi la activitatile de genul acesta. Ai din pacate dreptate cu faptul ca, la nivel de tara, nu mai avem rezultatele pe care le aveam. Eu zic insa ca vor veni. Acum e un fel de revolta, impotriva regulilor, a antrenamentelor dure… Trebuie sa invatam, asa cum au facut-o deja cei din tarile unde democratie este dintotdeauna, ca performanta inseamna sacrificii. Multe. Si ca aceste sacrificii nu inseamna privare de libertate, ci o alegere care nu este decat a ta.
ministra vrea sa bage mai mult sport in scoala.sa vedem ce idei are ministra. si cum va scapa ea de scutirile la comaanda.
ai mei n-au vrut sa ma lase 🙁 “ce gimnastica ritmica? asta se face mare! nu mai incape ea prin cerc” – uite ca n-o avut dreptate. am 1,64m si pe undeva intre 40-45kg. ok, nu sunt chiar asa micuta cum sunt de obicei gimnastele, dar nici amazoana ‘nalta si lata in umeri n-am ajuns…
Pai, la ritmica gimnastele sunt ceva mai inaltute. 1.64 ar fi fost perfect, cred.
@iulia- sper din toată inima să ai dreptate la chestia cu “rezultatele vor veni” 🙂
@florin- cei care vin cu scutiri la sport n-or să ajunga niciodată sportivi de performanţă, dar nici nu vor câştiga ceva lipsind de la orele de mişcare.
@brontozaurel- hmm, ce păcat!
[…] ca și copiii mei să-l îndrăgească, cel puțin la fel de mult. În copilărie am și încercat să practic câteva, iar baschetul a fost cel pe care l-am îndrăgit în mod […]