Ieri, a trecut pe strada noastră o ambulanță, cu semnalele în funcțiune, adică făcea un zgomot de răsuna cartierul. Când maşina de salvare a fost aproape în dreptul meu, am observat că șoferul și însoțitoarea sa se distrau maxim. Adică râdeau cu gura până la urechi de cine știe ce glumă bună auzită recent.
Oare prin câte trebuie să fi trecut oamenii aia, încât să nu se citească pe fața lor nicio urmă de îngrijorare, ba din contră, pentru cel la care mergeau (ambulanța alerga de-a binelea) și care probabil, avea nevoie urgentă de ajutor? Pentru ca mi-e greu să cred că aşa destinşi au fost făcuţi de mama natură.
Acum, e adevărat că și dacă s-ar fi dus plini de tristețe, nu cred că l-ar fi ajutat, cu ceva în plus, pe bietul om suferind care-i aştepta, dar mi s-a părut ușor deplasată starea de euforie în care erau cei doi.
Am fost o singură dată în postura de a aștepta salvarea cu sufletul la gură. Nu m-am gândit nicio clipă, că oamenii care vor veni să-mi salveze mama, vor fi plini de veselie când vor intra pe ușă. Ce să spun, a fost totul ok atunci și mulțumesc lui Dumnezeu, mama e bine sănătoasă.
E clară treaba, nu aș fi putut să am un loc din ăsta de muncă, în care să văd zilnic numai oameni aflați în situații extreme. Nu cred că m-aș fi putut obișnui cu suferința din jurul meu până-ntr-acolo, încat să nu-mi pese de un pacient din clipa în care am auzit că are nevoie de mine și până când nu-l voi fi pus pe picioare.
Deh, de aia nu ajungem toți medici. 🙂
Eu cred ca te imunizezi cand in fiecare zi vezi cazuri extreme. Sunt convins ca au si glume pe seama lor
@Nicu- da, mie mi-au adus aminte de aia din Mash, acolo ma amuzam si eu dar stiam ca-i ficţiune, nu ma aşteptam să fie chiar aşa şi în viaţa reală. Deh, stupid me!
Sunt si oameni in acelasi timp, se distreaza la job ca si noi.
Oricum au ceva sange rece ca sa faca ce fac si sa rezite intregi la cap.
@drawforjoy- şi eu cred că fac asta pentru a rămâne întregi la minte. 🙂
Detasarea e singura modalitate sa rezisti in prima linie – ambulanta, urgente. Sa nu ajungi sa consideri pe cel din fata ca fiind “mama ta” cum dadeai tu exemplul mai sus.
Pentru ca nu rezisti mai mult de 3 luni daca in fiecare zi “mama ta” are in IMA, AVC, sau acident de masina.
Asta nu inseamna ca nu tratezi pe cel din fata ca mai bine, ca nu incerci sa-l ajuti. Deloc. Este singura modalitate sa iei masurile care trebuie in situatii de criza, sa te detasezi ca sa ai mintea limpede.
Aaaaa… vorbesc din experienta – am lucrat 1 an jumatate in urgenta.
@Darael- vezi, bănuiam eu că asta trebuie să fie. Mulţumim pentru relatarea din experienţă!
Bre, Nino, chiar mă gândeam că am nevoie de o terapie… știi ce greu e să vezi în fiecare zi numai oameni flămânzi?
Culmea marlaniei! Aceeasi treaba se intampla si in Braila. Am sunat si eu odata la salvare si nu vroiau sa vina pentru ca la mine in cartier multi au dat alarme false. Nu e asta o scuza, cand suni la 112 indiferent de situatie, ei trebuie sa vina. E revoltator!
@Tanti Jeni- Aha, deci matale nu te-ai obişnuit încă?
@mRcosmin- Am auzit şi o campanie pe tema asta, a apelurilor false. Nasol!
Din experienta mea ca pacient de vara trecuta 😛 Sa stii ca ajuta. Sa te inveseleasca putin, sa nu-ti stea mintea doar la scenarii catastrofale.
[las si un link nesimtit 😳 ca sunt prea grabita sa povestesc mai multe – if it’s not ok, please delete it]
@brontozaurel- de ce bre să fie link nesimţit? Lasă să ştie lumea. 🙂
Pentru multi pacienti un medic de urgenta morbid poate inseamna moartea. Noi am chemat odata salvarea cand a facut bunica-mea al 5-lea infarct. Au fost super pozitivi si tonici, au calmat-o, i-au administrat medicatie si apoi am plecat.
Nu pot spune decat ca au fost super OK.
Este adevarat ca te imunizeaza munca asta. Nu poti sa fii depresiv la fiecare pacient care iti moare in mana sau e cu un picior in groapa, ca probabil ca ai ajunge la nebuni.
Atat timp cat se poarta profesional cu bolnavul, chiar nu ma deranjeaza ca intre ei rad si se simt bine. Mai trebuie sa si razi uneori, pentru ca oricum viata e trista. Si ei, astia din prima linie, asa cum spunea altcineva aici, vad moartea in fiecare zi. Poate ca glumele astea sunt vaccinul lor impotriva nebuniei.
Cumnata “soarelui” este medic pediatru. Deci nu e “prima linie”. I-au murit copii in garda, copii in stadiu terminal pe care nu ii mai salva nici dumnezeu. Cu toate ca stia de cand ii prelua chiar si cate ore/zile mai au de trait, de fiecare data o distruge chestia asta. Si sufera pentru fiecare pacient, pentru ca nu poti sa nu te implici. Si totusi, e mereu cu zambetul pe buze, glumeste si e tonica.
@Dojo- cum spuneam, cred că trebuie să fii făcut pentru chestia asta. 🙂
probabil au pornit semnalele ambulantei ca sa aiba parte de un trafic mai lejer 🙂
@celmaibun- nu bre, ca era pe strada noastra, care-i una de cartier, nu prea circulata mai ales in weekend. 🙂